Can't stop me.

Ascult melodia asta la maxim, o fredonez, am si dansat pe ea...

*really awesome mood*

Mi-am amintit azi de ei, si de faptul ca atunci cand au aparut aveam vreo 14, 15 ani, abia ma apucasem de rock [de vreun an], si imi placeau foarte foarte tare. Si eram foarte curioasa daca mi-ar mai placea acum daca i-as asculta. And guess what? DA. Ma asteptam sa mi se para genul de trupa neimportanta si care mi-a placut atunci cand eram un copil prost si acum sa nu inteleg de ce. But dude, i still like it.

Imi amintesc ca mai aveau un clip la o melodie mai lenta - "Quietly" - si tipa era imbracata numai in alb si aparea pe un camp cu flori sau ceva de genu'. Si eram fascinata de ea si de cum arata. Si imi placea si melodia.

*goes wikipedia* Oooh.. Primul lor album s-a numit "Proud like a God." xD That's kewl.

She's awesome. Voce foarte buna, stil smexi, melodii interesante, si-mi place ca e foarte energica si slabuta [dar nu foarte, exact cat trebuie]. Pana si faptul ca are trasaturi super ciudate devine misto la ea. And she's really cool and agressive in the videos. That's hot.

Nu am mai auzit nimic de ei de atunci.. Au cantat 10 ani, au scos trei albume, apoi s-au despartit. Mai bine decat Metallica, frate... Cu slapii lor...

Anyway.

Si ma uit la clip si imi aduc aminte ca asa eram si eu in tineretile mele dubioase. Aveam oarecum stilul ei, purtam numai negru, dar chestii cool, nu goth, si ma machiam ca o roackera si eram destul de agresiva. Haha, ce vremuri...

Awwwwh.

Imi place clipul si pentru ca imi aminteste de cum era pe atunci.

Prindeam un post de muzica rock [NUMAI muzica rock!] la televizor, dar numai noaptea. Nu mai stiu cum se numea. Si se dadea muzica misto, iar pe atunci nu aveam internet sau bani de CDuri, asa ca ma uitam acolo tot timpul.. si mi-am amintit cum asteptam cate o piesa si de asta nu indrazneam sa schimb canalul, desi bagau si chestii care nu imi placeau, si eram atat ATAT de fericita cand incepea melodia asta! [sau alta care-mi placea la fel de mult] Si asa m-am "cultivat". It was really nice, nu eram dependenta de calculatorul asta si chiar ma puteam bucura cu adevarat cand faceam rost de cate un CD sau auzeam cine stie pe unde cate o melodie de genul asta. Si inca eram copil. It was really nice...

I miss that. *smiles*

Aaah, I feel old. *laughs*


"Rope cutter
Life stopper
Running to the cosmic waves"

P.S. Odata cu melodia, a venit si trecutul peste mine.. Weird.


Melodii misto redescoperite [de-ale lor, evident]:
\ you cant stop me
/ quietly
\ pretty in scarlett
/ break the line
\ lord of the boards
/ big in japan
\ we use the pain [ma enerveaza accentul dar e interesanta]
/ don't you turn your back on me [ascultata ulterior si... wow.]
(astea doar deocamdata)

Muse

Tocmai m-am trezit si in incercarea de a imi tine ochii deschisi [e greeeeu.], imi fac rutina de dimineata [inca e dimineata sper]. Care incepe cu pornirea calculatorului, dus la baie, cafea, stat in fata PCului facand chestii absolut inutile like: intrat pe siteurile frecventate constant si poate si un south park sau two and a half men [acum le-am vazut pe toate....*pouts*] or smth like that.

ah, incep sa gandesc [procesez pt a imi gasi cuvintele uitate printre panze de paianjen] si parca mi se mai deschid ochii.

So... Acum vreo saptmana in urma m-am apucat sa ascult mai mult Muse. unu la mana, m-am plictisit de muzica mea, doi la mana, my best friend imi repeta over and over again "i fucking love Muse", si stiam ca sunt geniali, dar daca mi-ar mai fi spus asta de mutle ori, poate ca as fi ajuns sa nu imi mai placa prea tare de ei. nu ar fi prima data da' oricum. si intr-o seara in care n-aveam ce face am inceput sa ma "documentez". si am ajuns sa inteleg de ce e pasiunea aia dementa in propozitia "i fucking love Muse". foarte smecher. si am ramas [aproape] socata si am fost 110 % fascinata de clipul piesei "Bliss". melodia o stiam dinainte, nu e printre preferatele mele de la ei desi e foarte misto, dar clipul chiar ma fascineaza, adica nu ma pot opri din holbat si imi trimite o stare extrem de interesanta. si de obicei ma uit la clipuri pe youtube, pt ca imi e lene sa mi le downloadez. si ca sa ma uit la asta tot timpul, l-am trimis in Favorites. sunt foarte pretentioasa la sectia asta, asta e abia al treilea clip trimis acolo si am stat mult sa ma gandesc daca merita sa fie acolo sau sa dau search everyday. m-am gandit insa ca e mai comod asa decat sa tastez zilnic "Muse - Bliss".

si am observat ca la toate clipurile Muse la care m-am holbat de curand, se scriu commenturi in prostie. fanii Muse sunt extrem de activi si astfel indeamna si vizitatorii. i find that really nice, comunitatea fanilor mi se pare o chestie foarte tare. si la "bliss" erau vreo 9000 de commenturi. am citit ultimele pagini si venisera niste pokemoni ca sa spuna ca vai ca suppermassive blackhole a fost in twilight si ca vaaai twilight e asa misto si ca si cartile sunt nice si chestii. nu a fost mare lucru [la clipul de la suppermassive se certau fanii cu pokemonii in draci], nu au facut mare valva, fanii le-au zis sa isi tina gura despre twilight si doar sa asculte muse or smth si cam atat. dar m-am enervat si nu am putut sa ma abtin si am lasat un comment. tin minte si acum ca atunci cand scriam nu imi mai simteam picioarele de la genunchi in jos pt ca amortisera de nervi *laughs*

wannaloredana (2 days ago) Show Hide
+5 Marked as spam
Reply Remove
Muse and Twilight just do. not. fit. together. Jesus, dude, don't compare Muse to that....movie. Muse is fucking Muse! Twilight is just the film that used their song to actually have something good in there. i'm sorry but it's the friggin truth. it's really uncool when people go like "oooh that's the band from Twilight!" *frowns*

citesc commenturile every day si am observat ieri ca al meu are cele mai multe thumbs up si sunt foarte foarte mandra de asta. xD

si de faptul ca nimeni nu a mai comentat nimic la ce am zis eu. *laughs*

si acum scriu aici pentru ca trebuie sa imi exprim undeva frustrarile legate de Twilight. *mrrr*

as avea multe de spus. probabil o sa uit sa imi zic toate parerile deci incep cu ce conteaza:

unu la mana, Edward a fost tot filmul un Lestat de mana a 13-a. ceea ce a fost kinda really annoying pt mine, pentru ca Anne Rice ramane Anne Rice si nush frate, chiar respect ce a facut tipa. she fucking knows her shit. cred c-o s-o respect toata viata pt asta. scrie bine, si o face si din punctul de vedere al unui tip [timp de 12 romane], are si idei extraordinare, descrieri misto, si pur si simplu e tare. tot filmul mi s-a parut ca vampirul asta mititel incearca sa aiba aceeasi moaca, aceeasi postura ca el, aceeasi privire ca Lestat. parca pana si imbracamintea parea a fi un remake dubios dupa personajul lui Anne Rice. replicile sale macar au fost luate din literatura pentru gagici.. Lestat insa chiar avea sex-appeal. asta nu a putut-o imita.

doi la mana… piele de diamant sau care era ideea de “noutate” din film…. tot ce am de zis e.. “o.O reaally?”

trei la mana… honnestly… juma’ de film cat m-am uitat am fost f plictisita si abia tineam ochii deschisi si ma intrebam daca intradevar e ceva ce merita vazut aici sau ar trebui sa plec acasa impreuna cu prietenii si sa las in sala fetitele care tipa impreuna cu banii de bilet. apoi a fost scena de baseball cu supermassive black hole. acolo am inceput sa imi dezmortesc oasele pt ca Muse mi-a atras atentia [lasand la o parte faptul ca Muse NU trebuia bagat acolo pt ca acum toata lumea asociaza Muse cu Twilight si asta ma cam umple de spume asa. cam rau da' ma rog.].

patru la mana, fetitele de 13 ani din sala au tipat si aplaudat la scena sarutului, care ar fi putut fi ceva…dragut de vizionat.

basically, a fost de cacat. macar daca era ceva de cacat care nu incerca sa imite [dupa cum am spus mai sus] chestii chiar misto. a fost totusi funny cand a dus-o pe Bella la el acasa and stuff [dialogul gen - bine, desi era tot pt fetite de 13 ani, nush, am trecut de stadiul ala... dar parca "pe vremea mea" nu era chiar asa rau, nush.]. si cand a urcat-o in copac, acolo mi-a amintit de chestii dragute dintr-o alta viata. in rest…..*scratches head* trist, asa, ce sa zic.

aa da. si Edward NUU. e hot.

iar Bella a avut tot filmul aceeasi expresie de "sunt atat de intrigata de tipul asta" si era atat de greu sa te prinzi ca omu' e vampir. a trebuit sa stea sa caute pe google zile intregi. oh come on, ce cultura generala ai fetito?

nu am citit cartile. nici nu am vrut. la ziua unei prietene am citit putin de pe prima pagina. si mi s-a parut atat de deep si de bine scris incat m-am enervat….

filmul asta mi-a lasat un gust foarte foarte naspa in gura. mi l-a lasat din mai multe motive: in primul rand, m-a atacat pe mine personal, pentru ca mi-a stricat toata imaginea despre vampiri pe care o aveam in minte. de fapt nu mi-a stricat-o, ei sunt un lucru foarte important pentru mine si pentru mult timp obsesia asta mi-a dominat viata, deci asta nu se poate altera niciodata. dar pur si simplu, au atacat ceva foarte drag mie. si frate, piele de diamant?! de unde pana unde? si care e logica? chestia mi s-a parut efectiv stupid. goddamn fucking stupid. si de ce ar incepe vampirii liceul over and over and over again daca oricum stau izolati? au nevoie sa socializeze? sa fie vazuti impreuna? dude i just think it doesn't make sense, nush. it pisses me off. plus, nu au si ei de gand sa treaca mai departe, la colegiu or smth? fuck, man, mai schimbati rutina.

macar puteau aduce ceva nou legat de vampiri care sa fie si misto!! si sa completeze ideea de vampir extrem de smecher!

si oricum, daca Bella chiar il iubea, il vedea in mod evident stralucind, god damn it. deci nu era nevoie de scena falsa si foarte lame in care el sta in soare cu privirea de martir suferind. pana si pielea alba era de ajuns pt asta, pt ca se reflecta lumina genial in ea. gaaaah.

tot filmul a fost facut in asa maniera incat sa atraga publicul feminin, care oricum in zilele noastre au IQurile extrem de mici. si da, indeed, a ajuns la mine scena in care Edward o salveaza de masina, wow, era atat de puternic si de iute si de awwwh, dar asta nu schimba faptul ca filmul a fost incredibil de "facut pentru a vinde si fara nicio nenorocita de logica". nu am nimic impotriva cu faptul ca scriitoarea a folosit un cliseu gigantic in toata treaba asta [faza cu vampirul amorezat de o muritoare] dar putea scoate ceva frumos din asta.

si app de asta, celoalalt motiv pentru care mi-a lasat un gust extrem de naspa in cavitatea bucala e faptul ca acum generatiile noi cred ca ASTA e ideea de vampir, cred ca asta e tot ce se leaga de ei si pur si simplu li s-au rapit sansa de a vedea toata frumusetea in legenda asta. tot ce vor ei [ele de fapt] sa vada acum e tipu' hot si unhuman si rau care se indragosteste de una ca ele si astfel devine mai bun. o idee foarte frumoasa, dar nu amestecata cu ideea de vampir intr-o ecranizare boring si de caca. da, pentru mine, pentru ca sunt mai batrana, a fost extrem de boring, iar replicile le mai auzisem in n filme in toti anii in care m-am uitat si eu la comedii romantice cu adolescenti. si sunt FOARTE. FOARTE. revoltata de ce le-au facut vampirilor.

dar am putut trece peste durerea si damageul psihic pe care mi le-au lasat toate astea. dar insa cand apar pokemonii astia de 13 ani care spun ca Muse e "the band from Twilight" efectiv ma apuca spumele pentru ca dupa ce ca *toata polologhia de mai sus*, mai si traiesc! si cand citesc ce afirma astia, nu numai ca ma doare pe mine [ca stiti ca daca ar durea, ei ar trebui sa tipe f tare, dar in general pe ei nu ii afecteaza, ci pe cei din jurul lor] dar imi mai revin si sechelele.

abia au iesit si ei din scutece, le-au aparut primele cosuri, pana acum au ascultat 50 cent [da, ei insisi o recunosc] si acum aud si ei ca Muse e muzica buna si se cred buricu' pamantului.

nu sunt fana Muse, nu ma consider fana niciunei trupe, dar ii respect foarte tare pentru ca nu am gasit nicio alta formatie care sa implineasca atat de multe chestii la un loc. clipurile sunt fenomenale, instrumentalul e genial, versurile sunt extrem de misto, vocea lui Bellamy e ingereasca, concertele sunt mindblowing, pana si copertile albumelor sunt minunate... Muse nu cred ca au doua piese care sa sune la fel. si pana si cele comerciale sunt bune. la nicio alta trupa nu am gasit TOATE chestiile astea la un loc. si ascult altele mult mai mult decat ascult Muse. dar nu intregesc toate cerintele astea, doar unele chestii sunt bune la ele.

pentru necunoscatori, aveti aici dovada:



au si alte clipuri extrem de interesante si de weird, dar pe asta mi s-a pus pata lately.

so. fetitele pline de hormoni care il considera pe Edward hot, intai sa se duca frumusel la scoala ca sa inveti ele sa foloseste frumos limba tarii in care se afla [de altele ce se mai zic...macar aia materna, si tot e bine], dup-aia sa inceapa sa asculte muzica de calitate si sa vizioneze chestii bune si cu mesaj [sau macar una din astea] si abia dup-aia sa aiba tupeul sa isi exprime parerile personale despre Muse. sau despre vampiri. sau despre orice altceva care e misto pe lumea asta.

super. iar nu-mi simt picioarele de la genunchi in jos. doar ca acum am si ametit.

la un moment dat o sa ma apuc sa recitesc Cronicile Vampirilor, mi-am propus asta de mult, si acum probabil o voi face si ca sa imi mai revin dupa ce mi-a facut filmul asta... dar inca nu pot, pt ca am vizionat twilight si inca ma DOARE! it was so "nice" it actually hurts..

Blah.

Aveam atat de multe chestii de scris si comentat aici. Ma gandeam la asta in metrou si in alte locuri si speram sa nu uit tot si abia asteptam sa ajung acasa ca sa pot asterne toate gandurile pe... site (voiam sa zic hartie da' ma rog).

Awesome song.. (Colors)

Iar sunt "moody". Iar ma atac daca imi spune cineva ceva. Iar dau din umeri si ma enervez. Super...

Un timp am crezut ca sunt schizofrenica, dar acum suntem okay.

Meaah... Ce plictiseala.

Mananca tata cartofi prajiti si miroase senzational si mor de foame dar e 11 si un sfert si abia am terminat exercitiile (fitnessokarate or smth) and I must fight the urge..

Ah da, mai nou, sunt obsedata de a nu ma ingrasa or smth. Nu m-am considerat niciodata astfel, si stiu ca nu sunt grasa, da' efectiv am devenit obsedata de cum arata corpul meu de vreo doua luni incoace (aproape). Sunt super disperata, ca vreau sa arate intr-un anumit fel si inca e devreme [asa imi spun oamenii normali] si eu vreau rezultatele ACUM acum la picioarele mele [nu ar fi singurul lucru pe care il vreau asa da' ma rog.] si efectiv. sunt. obsedata. Da' grav. N-am fost niciodata asa pana acum..

Sunt prea femeie. Inainte nu ma preocupau problemele de genu' asta.

Hai ca o bomboana de ciocolata merge totusi. Sper sa fie cu lichior.

Mergeam si eu azi ca omu' la scoala si mi-am aruncat un ochi pe unul din tvurile din statie. Si o reclama f dubioasa acolo.. Un metrou romanesc, cu scaune albastre. Un tip cret se tine de o bara si ranjeste la o blonda imbracata in roz. Nu am putut sa nu gandesc "Jesus, acum pitzipoancele sunt bagate si in reclame! Ce urmeaza, Dumnezeule...." Si mi-a sarit in ochi ideea asta, ca pana mea.. par auriu [sa fi fost Garnier sau Palette..?], purtand roz, afisand un zambet dragastos si un aer pur... Awwwwh, cat de angelic si de "cer protectie". Visul oricarui barbat. Cu siguranta tipului i-au cazut toate plombele cand a vazut-o. Daca mai e si muta, sigur e fata visurilor lui. Si se uita astia unu' la altu', isi trimit semnalele specifice pre-imperecherii, iar tipa - woohohohohow - avea si-o carte in mana. Chestie care mi s-a parut f ironica, dar cred ca nu asta era ideea. Misto blonda, mai si citea, eh? Dar pe deasupra cartii, se holba la ala. Nush cum se face insa ca atunci cand oamenii normali citesc, sunt concentrati de ce spun literele alea si nu prea mai au timp de flirt, deci cartea aia poate chiar era pusa intr-un mod sarcastic acolo. Eu tot sper. Si ma rog, blondina statea pe ultimu' scaun albastru. Si tipu' era in celalalt capat al randului de scaune or smth. Si toti tipii care sedeau langa fata au observat schimbul de priviri dintre cei doi tinerei si si-au tot mutat cururile pe scaune tot mai departe de blonda, pana cand i-au lasat lui un loc liber FIX langa ea. Si el zambeste exprimand "of bine, ma dau batut, daca vreti voi...." si vine agale si se aseaza langa ea si se privesc in ochi cu gura pana la urechi si incepe o minunata poveste de dragoste. Asa mi se pare mie. Ceea ce nu inteleg e urmataorea chestie: imediat dupa scena asta, apare pe ecran scris portocaliu pe negru: "400 de minute in retea. 400 de sms. 20 de minute nationale. Orange Pre Pay" sau ceva de genu'. Era deci reclama la Orange. Si stau si ma gandesc... ce legatura aveau cele 400 de minute nationale cu faptul ca bosorogii de pe scaune s-au mutat mai incolo ca sa-i faca lui loc, intr-un gest f dragut de solidaritate [chiar e dragutz] care are loc in general doar intre barbati? Sau el o fi agatat-o pe fata doar pt ca se stie smecher cu cele 400 de minute in buzunar?

o.O

[aaah deci fata nu era muta. altfel n-ar mai fi putut consuma minutele impreuna. *sad look* ]

i don't get it. si asta ma enerveaza. recunosc, poate mi-a scapat mie ceva. desi chiar m-am uitat atent sa vad, oare le-a trimis strainilor de pe celelalte scaune cate un sms cu "bai, faceti-mi si mie loc, ca stiti, a lasat fata lectura pentru mine". dar nu cred ca avea numerele lor so... reclama sa zicem ca e dragutza, e cheesy asa, imi place faza cu cartea [am spus mai sus de ce], dar ma tot gandesc si ma gandesc... care e logica? poate sunt eu prostutza si fara simtul umorului de data asta...? [no offence stranger xD] nush, reclama asta e cam in pom si pomu' in aer. da' de ce ma mai mir.. doar e Romania.

plus ca sunt scartzari. pe vodafone ai 500 minute in retea, 500 sms, 30 minute nationale.

*south park*

funny shit.

You Are Responsible and Faithful

You are well rounded, with a complete perspective on life. You are solid and dependable. You are loyal, and people can count on you. At times, you can be a bit too serious. You tend to put too much pressure on yourself. You are usually the best at everything ... you strive for perfection. You are confident, authoritative, and aggressive. You have the classic "Type A" personality. You are very intuitive and wise. You understand the world better than most people. You also have a very active imagination. You often get carried away with your thoughts. You are prone to a little paranoia and jealousy. You sometimes go overboard in interpreting signals.

What's Your Name's Hidden Meaning?

awwwwh.

even though...

"a little" paranoia and "a little" jealousy, aha. *rolling on the floor laughing so much she can't breathe*

in rest, 'tscool. skateboarding's cool.

protest

Imi e dor de copilarie. Dar nu, nu de copilarie copilarie. Imi e dor de inocenta. Imi e atat de dor de a visa…

Obisnuiam sa imi imaginez diferite chestii plina de entuziasm. Imi batea inima atat de tare si traiam o minunata stare de euforie.

Nu cred ca am apreciat niciodata cu adevarat acest lucru si puterea sa. Pana cand l-am pierdut..

Eram atat de pura si frumoasa pe interior incat orice lucru marunt ma facea sa freamat. Ma refugiam din cand in cand in lumea mea si acolo eram fericita. O simpla melodie, un citat dintr-o carte, o idée… Orice chestie din asta mica putea crea atat de mult in jurul ei…

Cand am ajuns… this… thing?

Tin minte ca acum doi ani eram cum am spus mai sus. Era atat de frumos… Atunci a inceput o etapa foarte importanta din viata mea. Si atat de multe evenimente au venit unul dupa altul, incat…nici nu imi dau seama cand a trecut timpul si cum am ajuns ce sunt acum.

Oare stiu ce sunt acum?

Imi e dor de perioada aia, atat de dor. De lucrurile care se itnamplau atunci dar si de mine.

As vrea sa mai pot avea puterea aia ca de la o simpla imagine sa gasesc forta de a ma ridica si a spera in continuare si a merge mai departe iar, recunoscatoare pentru ce intalnesc in cale.

Cand s-a schimbat totul?

Casa e aceeasi si totusi e atat de diferita… Atat de goala si de pustie… Si atat de dureros de… meaningless. Stiu fiecare coltisor atat de bine incat nu imi mai trezeste nicio reactie, niciun sentiment. Adica niciunul placut…

Si nu doar casa e asa. Cam peste tot unde merg, aproape.

Am trecut de perioada in care ma machiam cu extrem de mult negru pe la ochi si purtam lanturi si zgarde. Am trecut si de perioada in care eram blonda si semi-pitzi. am trecut si de cea mai frumoasa perioada a mea, cea de acum doi ani… Intradevar ala a fost cel mai interesant stadiu, eram copil dar incepeam sa devin mai mult de atat, eram mandra de ce am dar si in cautare de “ceva”, eram naiva si totusi matura…. Acum nu mai sunt niciuna dintre astea, ironic…

Jesus, cat de frumoasa mi se parea viata atunci! Probabil nestiinta era de vina, ea ma facea sa visez… sa imi imaginez ceea ce nu cunosc.

Am trecut de toate astea ca sa ajung acum, aici, cu mine, fara mine.

Am ajuns sa simt atat de multe chestii incat sa nu mai simt nimic. Cred ca m-am speriat de tot ce simtisem si de-asta creierul meu a inceput sa refuze sa mai proceseze toate lucrurile prin care trec.

Intai am inceput sa urmaresc seriale ca sa uit de tot ce simt. Un timp am fost intr-o perioada de tranzitie, cand inca mai puneam pauza atunci cand vreun personaj spunea ceva care ma facea sa cad pe ganduri.

Apoi totul devenise atat de greu si ciudat incat ma uitam la chestii de genul asta doar ca sa am o lume virtuala in care sa imi fac existenta mai usoara.

Acum, pe langa asta, atunci cand am o problema si ceva doare foarte tare, pur si simplu dorm. Ma duc la culcare pentru a uita. Iar atunci cand ma trezesc, in general, durerea dispare, sau daca ramane, nu imi mai amintesc motivul pentru care e acolo.. Si astfel, ori ma chinuie in continaure, ori, de cele mai multe ori, o fac sa dispara in scurt timp. Cel mai probabil o incui in subconstient, alaturi de toate celelalte… Ca sa imi mai ocup timpul si sa evit diferite ganduri care reusesc sa ajunga la suprafata, mai mananc ceva, mai beau un pic. Mai un South Park, mai o melodie… Cand insa ajung in stadiul in care nu ma pot lupta cu ce simt iar emotiile sunt prea puternice sin u e cale de a le opri, incep si scriu. Si scriu, si scriu. Nu conteaza ce. Mazgalesc cateva cuvinte pe o hartie alba… Cumva, asta reuseste sa ma salveze un pic. Poate pentru ca simt ca impartasesc cu cineva impartial prin ce trec.

In general chiar nu simt nimic. Am ajuns chestia asta care nu mai e nici surprinsa, nici bucuroasa, nici trista, atunci cand situatiile cotidiane o cer. De aratat anumite emotii nici nu se pune problema.. Nu as putea. Chiar nu ma misca nimic. Si trec de la o zi la alta cam cu aceeasi expresie pe fata si cu acelasi gol in ganduri. Nu e un gol dureros… Pur si simplu e.. pauza. E un gol pe care nici nu il simt. Pur si simplu lipsesc numeroase parti din..mine. Si traiesc cu un schelet spiritual al meu. Care stiu ca si ala e cam gol..

Imi dau seama ca acel gol exista atunci cand vreun sentiment reuseste sa iasa din subconstient si sa vina la mine, si sa inceapa sa ma bata la cap. Si de multe ori se intampla sa simt cutare lucru, dar habar sa nu am care e cauza…. And basically I just feel like crap without knowing why.

Exista si o parte buna la toate astea. atunci cand unele sentimente sunt PREA puternice si nu le mai pot face fata, incerc sa gasesc o metoda rationala de a imi rezolva problemele. Ceea ce, dupa parerea mea, e bine. Pentru ca inainte ma lasam ghidata de ele. Si nu e chiar cel mai bun mod de a iti aranja viata sa te lasi ghidat de furie oarba sau durere insuporfuckingtabila.

Da, nu stiu cine sunt… Adica stiu, dar cumva nu stiu. Nu stiu de ce parti din mine parca lipsesc. Pana acum credeam ca sunt multumita de ce am ajuns…

Dar se pare ca nu ma mai cunosc atat de bine de ceva timp incoace. E un mic hau in mine. Si nu stiu ce se afla acolo.

Am i… mad at myself..?

Imi amintesc ca inainte eram fericita. Da, intr-un mod foarte uman, but it felt really good. Cred ca eram astfel pentru ca ma aveam pe mine... Imi amintesc ca eram eu insami peste tot unde mergeam. Acum sunt eu cu adevarat doar atunci cand ma intregesc…


Imi e dor de copilarie, imi e dor de vise, imi e dor de concertele Tapinarii, imi e dor de sfarsit si inceput de lume… imi e dor de dragoste, imi e dor de viata.. imi e dor de tigari, imi e dor de serile instelate si linistite, imi e dor de cantecele cu prietenii, imi e dor de speranta, imi e dor de acea durere umana, imi e dor de intensitatea ei cat de cat normala, imi e doar de curiozitatea incepatorului, imi e dor de toate secretele pe care incercam sa le dezleg, imi e dor de primele plimbari importante din viata mea prin parc… imi e dor de zilele insorite, imi e dor de emotiile necunoscutului, imi e dor de timiditatea mea prosteasca, imi e dor de melodiile mele, imi e dor de campul de batalie, imi e dor de gustul vietii, imi e dor de mine, imi e dor de… partea mea umana. Imi e rusine sa spun asta, dar imi e atat de dor de umanitatea mea.

“Lumea e un etern nesfarsit”.

Imi e dor de momentul in care am realizat pentru prima data ca vreau un copil.

Si imi e dor de lacrimi. Dumnezeule, de un an nu am mai putut sa plang cu adevarat… Plansul acela uman, disperat, clocotitor, dar care linisteste. Acum lacrimile astea sarace si egoiste mai mult ma chinuie… Imi e dor de lacrimile cristaline de copil indragostit.

“Oare mai ai 12 ani? Oare mai esti cuminte? / Adu-ti aminte un singur vers de perspectiva: Ea avea o frunte… Era foarte masiva.”

Te vei pierde iar printre norii de fum, spunea melodia aia a mea..