In the end

This is my very special hundreth entry.

"My heart still has a beat..."

They say life is a sum of coincidences.

And there are no coincidences.

Asa ca, pana la urma, viata te poate duce oriunde vrea ea. Uneori s-ar putea chiar sa iti placa. Deoarece coincidentele alea sunt asezate intr-un mod atat de ordonat si atat de armonios incat nu poti sa nu stai cu gura cascata din cauza fascinatiei si sa te minunezi. Asta, evident, daca apuci sa mai vezi ce merita vazut.

Uneori esti prea obosit ca sa mai conteze. Si atunci curentul devine chiar bunicel. Pentru ca altceva n-ai.

Si ajungi sa te simti... mai putin Dumnezeu. Si devii un fir neajutorat de praf intr-un Univers rece, ordonat si poate crud. Un fir de praf atat de constient de existenta lui dominata, incat de ce ar mai incerca sa se miste macar..

Sentimentul asta nu e pentru oricine. Probabil nici pentru mine.

"Sometimes when I'm alone I wonder..."

Si cel mai important... Yeah.. In the end, it doesn't even matter.

But there is no end. It never is.