As if you have a choice.

Pana acum fusese foc, incendiu, scantei, artificii. Acum e liniste. Dupa 3 ani, imi dau seama ca am ajuns exact de unde am plecat. Aproape. Am in fata mea un ocean imens. Frumos, cald, albastru linistitor, cuminte, cu valurile care mangaie tarmul in timp ce gem usor. Atat de intins, atat de nesfarsit, atat de incredibil de calm in aparenta, dar atat de adanc si pur si simplu imens... Soarele isi reflecta razele rosiatice deasupra lui.

Freedom. Wow.

Oare e posibil sa rupi o parte atat de gigantica din tine fara sa ramana nimic acolo? Niciun semn, nicio cicatrice, nicio ramasita? Dar poate nu ai rupt chiar atat de mult... Uneori totul se transforma. If you're lucky enough.

Asa poate nu pierzi prea mult.


Viata asta reuseste sa ma invete multe lucruri pretioase...

Pentru prima oara ever, ma simt invingatoare si infranta in acelasi timp.

I must say, I enjoyed this, the best dream I could ever have. *smiles*

Everything you want will eventually happen.

Cineva obisnuia sa spuna ca nu intelege cum unii oameni ajung sa creada ca nu mai au scapare. Nici una. Cred ca acum incep sa inteleg ce voia sa spuna.

De multe ori am simtit si eu asta. De foarte multe ori. Ca there's no way out, ca nu e cale de scapare sau cale de mai bine. Un sentiment de disperare care te mananca lent pe dinauntru.

Dar eram atat de coplesita incat nu vedeam ca intotdeauna se poate mai bine. Numai sa incerci.

Sa te straduiesti, sa vezi.

Sau sa ai rabdare. Sa te tii pe picioare.

Sa ai prieteni geniali. *huge proud grin*

Life is scary. Get used to it.

Din ce am putut extrage din experienta personala, am aflat ca intotdeauna e loc de mai bine. Si ca la un moment dat va fi mai bine. Nu excelent pt toata lumea, dar placut, macar in unele momente.

Bine, desi in cazul unora se dau doar franturi de bine pe ici pe colo. *laughs* Eu una inca astept o bucata mai mare.

Nu am mai scris de mult. Nu am mai fost asa de down, nu a mai fost nevoie. Mi-am iesit din mana.

Da, poate ca suntem singuri o mare parte a vietii, poate ca de ce ne e frica nu scapam, poate ca ni se folosesc si ataca pana la urma toate slabiciunile, poate ca trecem exact prin fenomenele pe care obisnuiam sa le judecam... Actually who am i kidding, chiar asa se intampla! Si doare si uneori chiar iti doresti sa mori. Dar intotdeauna sunt unii care o patesc mai rau...

Si intotdeauna soarta te loveste cu o mana dar te mangaie cu cealalata.

..Sau macar iti zambeste.

There are no magical fixes. It's all up to you.

Daca iti doresti ceva in mod sincer, cu siguranta ai si forta de a ajunge sa ai acel lucru. Se naste odata cu acea dorinta, i think it's kinda meant to be. Ce e mai greu e sa afli cum poti gasi acea forta.

Mie mi-a luat extrem de mult. Forta a fost, dar am irosit-o in mod gresit. Dar nah, greselile te fac mai bun. Deci sunt constructive after all.

Continui sa cred ca atunci cand iti doresti ceva, nu are cum sa nu se intample la un moment dat, intr-un anumit fel, si sa te bucure. Nimic nu se termina niciodata, nu exista sfarsit. Viata te surprinde mereu. She loves it.. Ma simt foarte safe lately.. sa redescopar ca intotdeauna mai ai sanse. Tot mai ai ocazia sa zambesti. Tot apare ceva care sa te readuca pe drumul cel bun... Sau pur si simplu pe un drum.

Si pana la urma viata nu e atat de nenorocita si chiar iti da, in cantitatile hotarate de ea, ceea ce vrei. *smiles* Si nu poti decat sa fii recunoscaor. Si sa te bucuri de ce ai. Si de cine esti. Si de ce vei mai avea.

Cand iti doresti ceva cu adevarat, cred ca nimic nu te poate opri si intr-un fel sau altul, pana la urma vei reusi. Trebuie doar sa lupti si sa incerci la nesfarsit, uneori aproape pana la epuizare... Ah da, si sa nu devii obsedat de asta. Nu rau. Ca atunci nu mai vezi bine. Stiu eu pe cineva care obisnuia sa faca asta mereu.

Si unii sunt chiar norocosi si castiga mai multe lucruri... Eventually. *smiles*

Nothing in this world that's worth having comes easy.

Poate de asta pretul de platit tre sa fie atat de scump si cu preaaa multe rate...


Hey, poate de data asta chiar incep si eu sa inteleg o mica particica din ce mi-ai spus... *little shy smile*

Un test, eh..?

"look at us; i'm frozen and you're dead. and i love you."


Evan: I just thought that you should know.
Kayleigh Miller: Know what?
Evan: That you were happy once... with me.
Kayleigh Miller: You know there's one major hole in your story, there is no fucking way on this planet, nor any other I would ever be in some fucking sorority.
Evan: [Whispering] You were happy there...

Would you find it in your heart to make this go away and let me rest in pieces...

Change

E foarte interesant cat de mult te poti surprinde pe tine insuti si cate poti (re)descoperi despre tine intr-o viata.

Oana is not here anymore, faceti cunostiinta cu umbra mutilata a ce fusese ea odata. Pregatiti-va sa va distruga vietile. *big fake grin*

"You think you're weak, but you're not", "I did see Claudette inside you - a true fighter.", "In a way, you are too kind". Yeah... Oana fusese misto. *sad smile*

Like a stone?

Time will help you through

E foarte ciudat cand se inverseaza rolurile brusc si te trezesti la polul opus al... situatiei.

Nu inteleg de ce sa intelegi nimic nu mai vrea sa fie eliberator.

But it doesn't have the time

Cred ca nu e doar Furia problema mea. Dar cealalta nu imi dau seama ce nume are.. Pain, i guess. Dar e foarte insistenta si enervanta si FARA mare motiv aici. Si totusi imi da toate planurile peste cap. And i don't get why.

Pana acum pamantul imi fugise de sub picioare. Si reusisem sa plutesc pentru un timp. Acum s-a intors la mine si incepe sa arunce cu caramizi si cu ce apuca. And i'm like "Hey, what the hell, man?". Si sunt in cadere...

To give you all the answers to the never-ending why.

Si ma gandeam acum cateva zile, cu oarecare dispret, WHAT kind of a warrior would give up his dreams and all of his beloved beliefs...?

Si habar nu am daca sunt unul foarte bun sau nu sunt unul deloc...

Insemnari (random)

Da, geniala ideea cu ursuletii de plus giganti care distrug orasul. Indeed.

Da, mai e un nenorocit de ciorchine plin. Din pacate.

Da, uneori zambetul isi pierde valoarea atunci cand e doar o masca. Cat traieste, omu-nvata..

*note to self* Sa te crezi Dumnezeu nu e cea mai buna solutie.

Fiecare zi e diferita.

Viata e satisfacatoare pentru unii. Si asta e super cute. Ma bucur pt ei.

Pe vremea mea lucrurile astea... well, atunci ar fi trebuit sa se intample. *laughs*

But hey, chill, apreciez. Mai bine mai tarziu decat niciodata. I guess.

Acum nu sunt doar batrana, mai devin si actrita. Destul de buna, cred.

De multe ori invidiez ignoranta unora. I miss it.

Am ajuns sa spun imi pare rau prea des.

Si sa ma pierd in cuvinte imbecile si neimportante.

Ce mai poate ramane dintr-o persoana oare...

And how bad are bad people?

Well, intotdeauna vom avea Muse. Thank God. Whoever that is.