Nu aveam ce face intr-o seara si am intrat pe Youtube pe Favoritesurile unui prieten. Si acolo era o parodie foarte smechera Twilight. Am vizionat-o cu placere si apoi am cautat altele. Le-am vizionat pe toate cu o placere crescanda. Oricat de proaste ar fi fost, m-am uitat de a naibii.
Iar asta cred ca va deveni postul meu favorit, deoarece urmatorul video are cam tot ce vreau eu sa exprim si reprezinta baza problemei mele fata de... nici nu vreau sa ii pronunt numele.
Asa ca va rog, voi, cei care ma iubiti, ca atunci cand aveti un sfert de ora de frecat menta, sa vizionati. Pentru o lume mai buna. *winks*
*giggles*
Apoi parodia care mi s-a parut mie cea mai funneh:
De s-ar sfarsi asa si-n realitate :P
Thursday, July 9, 2009
Pentru ca prostia ma enerveaza.
Am fost azi sa imi iau fisa matricola si diploma de bac de la liceu. Am asteptat trei ore. Cand eram fix in fata secretariatului, apare un fost coleg de clasa. Voi reproduce aici dialogul. Ma rog, tentativa de dialog. Din pacate, nu pot reproduce si expresiile de pe fata mea. Ce e pus intre paranteze e ce gandeam in respectivul moment.
"Oh Oana, dai tot la Romano-Americana?"
"Da. [Duh.]"
"Ah am si eu un prieten care va da si el acolo."
"*raises eyebrow guessing what he wants to say* Mhm.."
"Si i-am zis ca dai si tu. El da la Finante, ca si tine."
"Eu dau la Management."
"Ah. Si el, Finante sau Management, ca tine. Vine din Chisinau si el, ca mine."
"Aaah. *smiles* [Deci o sa-l recunosc repede dupa accent. Funneh.]"
"Da, poate o sa vorbiti."
"Mhm. [Just look how much i care.]"
Iau actele si dau sa plec, zic pa celor care asteptau [mai mult pt Rares am zis], iar respectivul fost coleg de clasa imi zice
"Paa si sa vorbim pe mess ca sa iti dau idul lui."
"*smurf* Daa. *leaves being kindof rude* [Right. Hmph.]"
Ceva imi spune totusi ca nu s-a prins de nimic din faptul ca am plecat ca nesimtita fara a il salut si uitandu-ma urat.
Cred asta pentru ca dupa patru ani de stat cu mine in acelasi loc cateva ore bune zilnic, nu a reusit sa vada exact cat de sociabila si de outgoing, si de caring, si de incredibil de vioaie si de extrem de iubitoare, si de deschisa si de entuziasmata sa intalnesc noi oameni si sa imi fac noi prieteni si sa ii iau sub aripa mea protectoare si ATAT de roz sunt. *flashes eyelashes with an angelic face*
*rolls eyes and sighs*
Oare trebuie sa mai lucrez la imaginea mea intunecata? :-?
Like... Multe piercinguri si par rosu de vrajitoare? *scratches head* Hey, asta nu suna deloc rau! *laughs*
Witches are really cool, actually. Nu toate, dar ideea in sine.
"Oh Oana, dai tot la Romano-Americana?"
"Da. [Duh.]"
"Ah am si eu un prieten care va da si el acolo."
"*raises eyebrow guessing what he wants to say* Mhm.."
"Si i-am zis ca dai si tu. El da la Finante, ca si tine."
"Eu dau la Management."
"Ah. Si el, Finante sau Management, ca tine. Vine din Chisinau si el, ca mine."
"Aaah. *smiles* [Deci o sa-l recunosc repede dupa accent. Funneh.]"
"Da, poate o sa vorbiti."
"Mhm. [Just look how much i care.]"
Iau actele si dau sa plec, zic pa celor care asteptau [mai mult pt Rares am zis], iar respectivul fost coleg de clasa imi zice
"Paa si sa vorbim pe mess ca sa iti dau idul lui."
"*smurf* Daa. *leaves being kindof rude* [Right. Hmph.]"
Ceva imi spune totusi ca nu s-a prins de nimic din faptul ca am plecat ca nesimtita fara a il salut si uitandu-ma urat.
Cred asta pentru ca dupa patru ani de stat cu mine in acelasi loc cateva ore bune zilnic, nu a reusit sa vada exact cat de sociabila si de outgoing, si de caring, si de incredibil de vioaie si de extrem de iubitoare, si de deschisa si de entuziasmata sa intalnesc noi oameni si sa imi fac noi prieteni si sa ii iau sub aripa mea protectoare si ATAT de roz sunt. *flashes eyelashes with an angelic face*
*rolls eyes and sighs*
Oare trebuie sa mai lucrez la imaginea mea intunecata? :-?
Like... Multe piercinguri si par rosu de vrajitoare? *scratches head* Hey, asta nu suna deloc rau! *laughs*
Witches are really cool, actually. Nu toate, dar ideea in sine.
Wednesday, July 8, 2009
The story of Joan of Arc MY ASS.
Mi-am facut curaj sa termin nenorocirea aia de film cu Mila Jovovich in rolul Ioanei D'Arc.
Nu imi place sa las filmele si cartile neterminate. Oricat de naspa ar fi.
Evident, am de adaugat o groaza de chestii naspa despre el:
Se prezinta incoronarea lui Charles la Reims. Acolo au bagat astia de la ei o scena in care se termina uleiul divin cu care se ungeau adevaratii regi ai Frantei la incoronare. Asta arata ca e un semn de la Dumenzeu ca nu e de acord cu alegerea regelui si deci, cu planul Ioanei.
Well, wrong. Istoria arata foarte clar ca nenea a fost un rege foarte bun, care a domnit pana la sfarsitul vietii, lucru care nu se prea intampla cu totii regii. Da, o fi dat-o pe Ioana englezilor dupa tot ce facuse ea pentru el, dar a facut-o doar pt a salva Franta. Nu spun ca sunt de acord cu asta, but who knows, poate ca asta era destinul fetei. But he was a good king. Chiar asta o dovedeste, daca a tradat-o pe fata pentru propria tara.
God, i hate this movie..
Prin scena cu lipsa uleiului se intelege ca Dumnezeu nu era deloc bagat in planurile Ioanei.
Imediat dupa asta, se prezinta asediul ei asupra Parisului, care a fost un mare esec. Apoi astia de la Curte vorbesc despre ea si se spune clar si raspicat "She is crazy", urmand ca la palat sa apara chiar ea, fiind o fiinta furioasa si agitata si rea, insetata de sange si osbedata de macelarirea englezilor din cauza uciderii sora-sii.
Si Ioana D'Arc NU era genul asta de persoana. Sunt convinsa.
Nu stiu sigur care incearca sa fie ideea filmului [imi e scarba sa stau sa ma gandesc la el], dar cred ca vrea sa spuna ca tipa de fapt era nebuna - eu asta inteleg. SAU, a doua varianta, ca de fapt cumunicase cu Satan. Si da, poate fi un punct de vedere interesant. Iar democratia lasa un oarecare drept de a alege sa ai pareri de genul asta.
Dar in primul si in primul rand, aceasta teorie nici macar nu e bazata pe faptele reale. Sunt inventate chestii cu caru'. I'm so pissed off.
S-a trezit un prost care nu s-a informat nici 3 % in ceea ce o priveste [cum sa nu respecti dovezile istorice? Jesus], a luat-o pe Jovovich ca sa aiba vanzari si succes, si o lume intreaga de ignoranti crede ce vrea el.
Hai sa ne gandim, cand a fost capturata de englezi, istoria spune ca a sarit dintr-un turn de 20 de metri in incercarea de a evada si ca NU a murit. Era oare sub protectie divina..? Hmmmmm. I couldn't tell. Hmmmm.
Cica a fost violata in inchisoare... Chiar ma miram sa nu fi patit asa, avand in vedere ca era pazita de soldatii englezi carora le tabacise fundurile in razboi... [desi Inchizitia hotarase sa fie pazita de maicute intr-un fel de manastire] Englezii o urau in ultimul hal. Sunt convinsa ca au vrut sa se razbune pe ea cat mai bine..
Daca s-a intamplat asa, s-a dus dracu' numele ei de "The Maid of Lorraine" in momentul ala...
A fost o persoana incredibil de puternica moral.
A fost un strateg de milioane.
A fost ranita de doua ori, o data chiar cu o sageata in gat, si a continuat sa lupte.
A fost judecata doar pentru erezie, pentru ca nu aveau ce altceva sa ii faca. Iar procesul a avut loc din cauza englezilor care voiau tronul Frantei. Si daca dovedeau ca fata e eretica, atunci domnia regelul pe care il pusese ea pe tron era in pericol si tronul mai usor de luat.
Si nu a trait decat 19 ani..
[Dar nu, dom'le, daca auzi niste voci, gata, CLAR esti nebun. *rolls eyes*]
Domremy. Cand o sa ajung prin Franta [ca e visul meu de cand ma stiu] o sa trec si pe-acolo...
De cand am vazut filmul prima data cand eram mica, ma cam enerva fata Milei Jovovich si nu stiam eu exact de ce. Mi se parea ca ii sta ca naiba cu parul scurt si cu fata aia de martira pierduta care plange disperata. Acum imi dau seama ca e vorba de CE joaca. Si sincer, imi vine sa ii rup capu'. Ma uit la fata ei si-mi vine sa i-o despic.
O dispretuiesc pe ea si modul in care a dat viata personajului ei.
URASC filmul ala. Dar cu un patos mult mai puternic decat Twilight, de exemplu. Twilight e un cacat, nici nu merita atentie, dar filmul asta vorbeste despre persoane reale.
Si a manjit cu noroi nu doar imaginea ei, ci si pe a regelui, si a Frantei, a intregii povesti. Si a intregii istorii de fapt. I HATE it. A lot-lot.
Din cauza a cat revoltata sunt, sigur o sa dezvolt o pasiune puternica pentru REALA ei poveste.
The trial record demonstrates her remarkable intellect. The transcript's most famous exchange is an exercise in subtlety. "Asked if she knew she was in God's grace, she answered: 'If I am not, may God put me there; and if I am, may God so keep me.'"
The question is a scholarly trap. Church doctrine held that no one could be certain of being in God's grace. If she had answered yes, then she would have convicted herself of heresy. If she had answered no, then she would have confessed her own guilt. Notary Boisguillaume would later testify that at the moment the court heard this reply, "Those who were interrogating her were stupefied".
She acquiesces to the pressure of torture at the hands of her oppressors, and agrees to sign a confession relinquishing the truth behind her voices, so that she can live a life in permanent confinement without hope of parole. Upon hearing this, Joan changes her mind:
Joan: "You think that life is nothing but not being dead? It is not the bread and water I fear. I can live on bread. It is no hardship to drink water if the water be clean. But to shut me from the light of the sky and the sight of the fields and flowers; to chain my feet so that I can never again climb the hills. To make me breathe foul damp darkness, without these things I cannot live. And by your wanting to take them away from me, or from any human creature, I know that your council is of the devil."
Nu imi place sa las filmele si cartile neterminate. Oricat de naspa ar fi.
Evident, am de adaugat o groaza de chestii naspa despre el:
Se prezinta incoronarea lui Charles la Reims. Acolo au bagat astia de la ei o scena in care se termina uleiul divin cu care se ungeau adevaratii regi ai Frantei la incoronare. Asta arata ca e un semn de la Dumenzeu ca nu e de acord cu alegerea regelui si deci, cu planul Ioanei.
Well, wrong. Istoria arata foarte clar ca nenea a fost un rege foarte bun, care a domnit pana la sfarsitul vietii, lucru care nu se prea intampla cu totii regii. Da, o fi dat-o pe Ioana englezilor dupa tot ce facuse ea pentru el, dar a facut-o doar pt a salva Franta. Nu spun ca sunt de acord cu asta, but who knows, poate ca asta era destinul fetei. But he was a good king. Chiar asta o dovedeste, daca a tradat-o pe fata pentru propria tara.
God, i hate this movie..
Prin scena cu lipsa uleiului se intelege ca Dumnezeu nu era deloc bagat in planurile Ioanei.
Imediat dupa asta, se prezinta asediul ei asupra Parisului, care a fost un mare esec. Apoi astia de la Curte vorbesc despre ea si se spune clar si raspicat "She is crazy", urmand ca la palat sa apara chiar ea, fiind o fiinta furioasa si agitata si rea, insetata de sange si osbedata de macelarirea englezilor din cauza uciderii sora-sii.
Si Ioana D'Arc NU era genul asta de persoana. Sunt convinsa.
Nu stiu sigur care incearca sa fie ideea filmului [imi e scarba sa stau sa ma gandesc la el], dar cred ca vrea sa spuna ca tipa de fapt era nebuna - eu asta inteleg. SAU, a doua varianta, ca de fapt cumunicase cu Satan. Si da, poate fi un punct de vedere interesant. Iar democratia lasa un oarecare drept de a alege sa ai pareri de genul asta.
Dar in primul si in primul rand, aceasta teorie nici macar nu e bazata pe faptele reale. Sunt inventate chestii cu caru'. I'm so pissed off.
S-a trezit un prost care nu s-a informat nici 3 % in ceea ce o priveste [cum sa nu respecti dovezile istorice? Jesus], a luat-o pe Jovovich ca sa aiba vanzari si succes, si o lume intreaga de ignoranti crede ce vrea el.
Hai sa ne gandim, cand a fost capturata de englezi, istoria spune ca a sarit dintr-un turn de 20 de metri in incercarea de a evada si ca NU a murit. Era oare sub protectie divina..? Hmmmmm. I couldn't tell. Hmmmm.
Cica a fost violata in inchisoare... Chiar ma miram sa nu fi patit asa, avand in vedere ca era pazita de soldatii englezi carora le tabacise fundurile in razboi... [desi Inchizitia hotarase sa fie pazita de maicute intr-un fel de manastire] Englezii o urau in ultimul hal. Sunt convinsa ca au vrut sa se razbune pe ea cat mai bine..
Daca s-a intamplat asa, s-a dus dracu' numele ei de "The Maid of Lorraine" in momentul ala...
A fost o persoana incredibil de puternica moral.
A fost un strateg de milioane.
A fost ranita de doua ori, o data chiar cu o sageata in gat, si a continuat sa lupte.
A fost judecata doar pentru erezie, pentru ca nu aveau ce altceva sa ii faca. Iar procesul a avut loc din cauza englezilor care voiau tronul Frantei. Si daca dovedeau ca fata e eretica, atunci domnia regelul pe care il pusese ea pe tron era in pericol si tronul mai usor de luat.
Si nu a trait decat 19 ani..
[Dar nu, dom'le, daca auzi niste voci, gata, CLAR esti nebun. *rolls eyes*]
Domremy. Cand o sa ajung prin Franta [ca e visul meu de cand ma stiu] o sa trec si pe-acolo...
De cand am vazut filmul prima data cand eram mica, ma cam enerva fata Milei Jovovich si nu stiam eu exact de ce. Mi se parea ca ii sta ca naiba cu parul scurt si cu fata aia de martira pierduta care plange disperata. Acum imi dau seama ca e vorba de CE joaca. Si sincer, imi vine sa ii rup capu'. Ma uit la fata ei si-mi vine sa i-o despic.
O dispretuiesc pe ea si modul in care a dat viata personajului ei.
URASC filmul ala. Dar cu un patos mult mai puternic decat Twilight, de exemplu. Twilight e un cacat, nici nu merita atentie, dar filmul asta vorbeste despre persoane reale.
Si a manjit cu noroi nu doar imaginea ei, ci si pe a regelui, si a Frantei, a intregii povesti. Si a intregii istorii de fapt. I HATE it. A lot-lot.
Din cauza a cat revoltata sunt, sigur o sa dezvolt o pasiune puternica pentru REALA ei poveste.
The trial record demonstrates her remarkable intellect. The transcript's most famous exchange is an exercise in subtlety. "Asked if she knew she was in God's grace, she answered: 'If I am not, may God put me there; and if I am, may God so keep me.'"
The question is a scholarly trap. Church doctrine held that no one could be certain of being in God's grace. If she had answered yes, then she would have convicted herself of heresy. If she had answered no, then she would have confessed her own guilt. Notary Boisguillaume would later testify that at the moment the court heard this reply, "Those who were interrogating her were stupefied".
She acquiesces to the pressure of torture at the hands of her oppressors, and agrees to sign a confession relinquishing the truth behind her voices, so that she can live a life in permanent confinement without hope of parole. Upon hearing this, Joan changes her mind:
Joan: "You think that life is nothing but not being dead? It is not the bread and water I fear. I can live on bread. It is no hardship to drink water if the water be clean. But to shut me from the light of the sky and the sight of the fields and flowers; to chain my feet so that I can never again climb the hills. To make me breathe foul damp darkness, without these things I cannot live. And by your wanting to take them away from me, or from any human creature, I know that your council is of the devil."
Tuesday, July 7, 2009
Oh my God, they killed the whole effin' story! You bastards!
Nu nu nu nu nu nu this is not possible.
"The Messenger: The story of Joan of Arc". E filmu' ala cu Miha Jovovich. Da. E scos in '99, la fel ca un alt film facut dupa povestea Ioanei D'arc, numit simplu "Joan of Arc". Asta din urma e cu o tipa cu par lung, foarte draguta. Filmul ala e extrem de UMAN pe langa cacatul asta cu Jovovich.
Cand eram mai mica, intai si intai l-am vazut pe cel cu Jovovich, si abia dupa ani si ani am vazut si a doua varianta. Pe care am revazut-o de curand. Si chiar mi-a placut. Si e un film special pentru mine si pentru ca l-am vazut cu cineva anume. Si e chiar touching si pretty, prezinta povestea si pe Jeanne D'Arc foarte frumos. O arata si umana, si puternica, dar si ca o biata femeie intr-o lume condusa de barbati. Etc etc. Adica frumos.
So, nu-mi mai aminteam exact cum era asta cu Mila. Pentru ca eram prea mica pe atunci cand l-am vazut pt prima [si singura] oara. Asa ca am zis, hai sa ma uit.
In primul si in primul rand, povestea e stricata de la inceput, in care se arata cum sor-sa tipei e ucisa si violata intr-un mod barbar, grotesc, sangeros, imputit, oribil, de nici nu am putut sa privesc.
Eu de as fi Ioana D'arc si as fi moarta, in momentul asta as fi foarte suparata ca dupa 500 de ani s-a trezit un cacanar care sa imi pateze onoarea si istoria familiei in halul asta, pentru totdeauna. Sunt deja foarte furioasa si fara a fi Ioana D'arc si fara a fi moarta.
In al doilea rand, tot filmul, respectiva fata e prezentata intr-un mod tampit si jalnic. Mila Jovovich joaca rolul ala ca si cum tipa era nebuna. Si nu o acuz pe actrita, mi se falfaie, o fi de la scenariu, o fi de la nush de la ce. Dar TOT nenorocitul ala de film, Ioana D'Arc e NEBUNA. NE.bu.na. Adica, mai rau decat ORICE nebuna. Cum poti frate sa prezinti un personaj de genul asta in asemenea hal?
Plus ca ma scoate din sarite ideea ca orice om care cunoaste mai mult decat un oarecare ignorant de pe strada si care are ceva special, e luat drept nebun sau mai rau. URASC chestia asta.
Trei la mana, filmul reprezinta un macel oribil. Sunt numai scene jegoase in care astia isi taie capete si maini si urla si Jesus... Adica da, razboi, dar de ce scene de cate 15 minute care ti-ar da cosmaruri pentru luni de zile? I really don't get that. No, really.
..Oribil..
Nu m-am putut uita pana la capat. Nici pana la jumate. Ma enerveaza cat de nebuna o arata si nu mi se pare deloc corect. God damn it, si chiar daca era, nu asta e ideea a ce a facut..
Din cate imi amintesc de cand am vazut filmul cand eram mica, se termina cu ideea ca ea de fapt primise mesaje de la Satan, nu de la God. Si e un cacat. Pentru ca e singurul film care lasa atat de evidenta indoiala de dupa vizionare: "O fi primit mesaje de la Dumenzeu sau de la Diavol? Brrrrr vai ce ma sperie ideea de Diavol pentru ca sunt un muritor prost care nu poate gandi de unul singur si vaaaaai iti dai seama? Dar daca a vorbit de fapt cu Diavolul tot timpul? Ptiu ptiu"
Plus ca nici macar nu primise mesaje de la Jesus, cum se prezinta in film, ci de la Sfanta Ecaterina, Sfanta Margaret si Arhanghelul Mihail. Lucruri care par MULT mai credibile decat daca ar fi zis ca sunt de la Jesus.
Plus ca in film, Jesus e prezentat extrem de creepy. He is FUCKING creepy. Da' rau. He's scary gen. Si sunt niste scene oribile in care se uita cu ura spre ecran si in care e plin de sange pe moaca si urla si THE fuck, man? You don't fucking do that. He is Jesus Christ pana la urma. Macar putin respect.
Si e prezentata povestea cu "vocile" si cu semnele pe care ea le primise atat de cu dispret. Atat de ordinar si de in deradere.
God... God... Ce oameni de cacat pe lumea asta.
"The Messenger: The story of Joan of Arc". E filmu' ala cu Miha Jovovich. Da. E scos in '99, la fel ca un alt film facut dupa povestea Ioanei D'arc, numit simplu "Joan of Arc". Asta din urma e cu o tipa cu par lung, foarte draguta. Filmul ala e extrem de UMAN pe langa cacatul asta cu Jovovich.
Cand eram mai mica, intai si intai l-am vazut pe cel cu Jovovich, si abia dupa ani si ani am vazut si a doua varianta. Pe care am revazut-o de curand. Si chiar mi-a placut. Si e un film special pentru mine si pentru ca l-am vazut cu cineva anume. Si e chiar touching si pretty, prezinta povestea si pe Jeanne D'Arc foarte frumos. O arata si umana, si puternica, dar si ca o biata femeie intr-o lume condusa de barbati. Etc etc. Adica frumos.
So, nu-mi mai aminteam exact cum era asta cu Mila. Pentru ca eram prea mica pe atunci cand l-am vazut pt prima [si singura] oara. Asa ca am zis, hai sa ma uit.
In primul si in primul rand, povestea e stricata de la inceput, in care se arata cum sor-sa tipei e ucisa si violata intr-un mod barbar, grotesc, sangeros, imputit, oribil, de nici nu am putut sa privesc.
Eu de as fi Ioana D'arc si as fi moarta, in momentul asta as fi foarte suparata ca dupa 500 de ani s-a trezit un cacanar care sa imi pateze onoarea si istoria familiei in halul asta, pentru totdeauna. Sunt deja foarte furioasa si fara a fi Ioana D'arc si fara a fi moarta.
In al doilea rand, tot filmul, respectiva fata e prezentata intr-un mod tampit si jalnic. Mila Jovovich joaca rolul ala ca si cum tipa era nebuna. Si nu o acuz pe actrita, mi se falfaie, o fi de la scenariu, o fi de la nush de la ce. Dar TOT nenorocitul ala de film, Ioana D'Arc e NEBUNA. NE.bu.na. Adica, mai rau decat ORICE nebuna. Cum poti frate sa prezinti un personaj de genul asta in asemenea hal?
Plus ca ma scoate din sarite ideea ca orice om care cunoaste mai mult decat un oarecare ignorant de pe strada si care are ceva special, e luat drept nebun sau mai rau. URASC chestia asta.
Trei la mana, filmul reprezinta un macel oribil. Sunt numai scene jegoase in care astia isi taie capete si maini si urla si Jesus... Adica da, razboi, dar de ce scene de cate 15 minute care ti-ar da cosmaruri pentru luni de zile? I really don't get that. No, really.
..Oribil..
Nu m-am putut uita pana la capat. Nici pana la jumate. Ma enerveaza cat de nebuna o arata si nu mi se pare deloc corect. God damn it, si chiar daca era, nu asta e ideea a ce a facut..
Din cate imi amintesc de cand am vazut filmul cand eram mica, se termina cu ideea ca ea de fapt primise mesaje de la Satan, nu de la God. Si e un cacat. Pentru ca e singurul film care lasa atat de evidenta indoiala de dupa vizionare: "O fi primit mesaje de la Dumenzeu sau de la Diavol? Brrrrr vai ce ma sperie ideea de Diavol pentru ca sunt un muritor prost care nu poate gandi de unul singur si vaaaaai iti dai seama? Dar daca a vorbit de fapt cu Diavolul tot timpul? Ptiu ptiu"
Plus ca nici macar nu primise mesaje de la Jesus, cum se prezinta in film, ci de la Sfanta Ecaterina, Sfanta Margaret si Arhanghelul Mihail. Lucruri care par MULT mai credibile decat daca ar fi zis ca sunt de la Jesus.
Plus ca in film, Jesus e prezentat extrem de creepy. He is FUCKING creepy. Da' rau. He's scary gen. Si sunt niste scene oribile in care se uita cu ura spre ecran si in care e plin de sange pe moaca si urla si THE fuck, man? You don't fucking do that. He is Jesus Christ pana la urma. Macar putin respect.
Si e prezentata povestea cu "vocile" si cu semnele pe care ea le primise atat de cu dispret. Atat de ordinar si de in deradere.
God... God... Ce oameni de cacat pe lumea asta.
Monday, July 6, 2009
Butterfly Effect
Ruta desenata cu rosu e ruta mea magica. Dureaza 40 de minute de la un capat la altul. Imi place pentru ca e cea mai lunga ruta si ca nu trebuie sa schimbi nimic [adica e comod], si ajungi exact de unde ai plecat fara sa fii facut nimic. Adica iti savurezi lenea si te mai si plimbi.
Iau ruta asta atunci cand am cate-o ora de pierdut sau cand vreau sa ma gandesc. Sau ambele.
Foarte smecher cine a inventat metroul, ii transmit multumirile mele sincere. xD
Astazi trebuia sa pierd niste timp cumva si am sperat ca.... who knows. Poate, poate ma regasesc daca am un moment singura... Si da, speranta se simte minunat.
Dar nu ma asteptam sa se intample ceva.
Ascultam muzica si stateam pur si simplu. La inceput nu m-am putut gandi la prea multe.
Totul a inceput cu o sclipire, o explozie spirituala foarte placuta, singurul sentiment care mi-a amintit de...mine, dupa atat de mult timp in care am fost aproape empty.
Si mi-am scos carnetelul si am inceput sa scriu... Ca sa nu uit ce imi trecea prin cap. Am simtit ca daca pierd ideile alea... it's pretty much fucked up.
Nu am mai facut niciodata asta. De obicei nu imi place sa se holbeze oamenii la mine cand scriu. But i didn't care, aveam atata nevoie de asta...
"Nobody said it was easy..."
Am numit scrierea "Butterfly Effect" pentru ca... dupa ce am asternut pe hartie prima idee, am simtit ca am schimbat cursul intregii situatii.
Pentru ca stateam eu asa si ma gandeam... "Bah cwae, destinu' e destin. Vine de la whatever God there is, da? Adica cine dracu' se poate pune cu el? Pana acum credeam ca pot. Dar acum... Nu vad cum. E...pana mea, destin. Nu e nimic mai presus de el." Si atunci mi-am dat seama. Ca dintotdeauna am considerat ca dragostea e cea mai puternica forta din Univers. Fara egal. Fara adversar. Ca sunt convinsa ca - vorba aia cliseica - dragostea "poate muta muntii din loc". Nu, nu, eu chiar cred asta. As muta muntii din loc, i don't care how. Si abia atunci mi-am dat seama ce arma incredibila am.
Ma imaginez manjita pe fatza ca Rambo, urland puternic, cu Bazooka in mana ciuruind destinu'. Ha. Funneh.
Si am scris. Si am atins mai multe puncte ale problemei.
Ideea salvatoare e ca... Am privit totul din alt punct de vedere, dupa ce am realizat ca da, exista ceva mai puternic decat destinul si karma si stuff. Am hotarat sa iau toate astea ca pe niste teste. Sa vad toate astea ca pe niste simple teste. Da, grele, dar..teste. Si testele sunt facute pentru a fi trecute. Si... dragostea poate invinge orice.
Asa ca... M-am simtit mai safe.
Si am gandit mai limpede.
"It's whether you get up..."
Dupa atata timp, am gasit singura idee...singurul lucru de care m-am putut prinde. Asa ca nu am de gand sa renunt la ea.
Si mi-am dat seama ca ma tem degeaba. Nu am de ce sa o fac. Pentru ca, fata de anumite momente trecute din viata mea in care am fost...mai mult sau mai putin eu insami (vezi perioada Jet Li), fata de atunci cand eram furioasa, egoista si obsedata, acum i really want my friends to be happy. Now i'm a better person. Much better, maybe. Si acum sunt suficient de puternica pentru a face cam orice pentru asta, pentru ei. Si am realizat ca... this is love. Pure love.
Si aveam parte de melodii tot mai frumoase, si mai semnificative.
Si la un moment dat, aproape de finalul rutei, cred ca mi-a trecut iar prin cap "cine sunt?". Asa, ca o chestie de departe care batea incet, incet la o usa. Si m-am enervat usor si mi-am zis "Ce conteaza? Nu stiu. In momentul de fata nu stiu prea multe. Asta e. Dar stiu ceva sigur. Tot ce stiu acum e ca sunt o persoana kind. I'm changed. Am invatat sa iert si sunt o persoana buna, care stie si poate sa renunte la ceea ce iubeste tocmai pentru ca iubeste, si tocmai de aia sunt o persoana care IUBESTE. Si din cauza asta pot face orice. Asta sunt."
Nu am mai gandit asa despre mine [ca sunt kind] de foarte mult timp. Ani. And it kinda felt great.
Asta e tot ce am gasit clar in intregul asta haos si in ceata..
Nitel cam weird asa. *laughs*
Pe parcursul ultimelor trei melodii de dinainte sa cobor, am privit totul altfel. Din foarte multe puncte de vedere. Iar privirea imi era din nou clara, curioasa, si fara de teama.
I felt strong again.
Si am coborat din metroul ala exact acolo de unde plecasem. Si exact acolo unde trebuia sa ajung. *smiles* Dar persoana care a coborat era alta. Una care mergea drept, hotarat, cochet, si cu capul sus.
"No one ever said it would be this hard..."
Feels good to be back. Damn good.
..Macar din cand in cand. *smiles*
"Confusion never stops, closing walls and ticking clocks..."
Si exact cand m-am ridicat de pe scaun pentru ca ajungeam la statia unde trebuia sa cobor, ultimul gand a fost indreptat spre... persoana care m-a adus aici. Care m-a luat in carca si m-a carat pana aici. Persoana fara de care nu as fi reusit sa ma...sortof regasesc.
Si m-am simtit vinovata. Pentru ca eu nu i-am facut atat de mult bine vreodata.
For C.
Thank. you.
Just because I'm losing
Doesn't mean I'm lost
Doesn't mean I'll stop
Doesn't mean I will cross
Just because I'm hurting
Doesn't mean I'm hurt
Doesn't mean I didn't get what I deserve
No better and no worse
I just got lost
Every river that I've tried to cross
And every door I ever tried was locked
And I'm just waiting till the shine wears off...
You might be a big fish
In a little pond
Doesn't mean you've won
'Cause along may come
A bigger one
And you'll be lost
Every river that you tried to cross
Every gun you ever held went off
And I'm just waiting till the firing starts
And I'm just waiting till the shine wears off
PS. Intr-o zi, cea mai ingrozitoare persoana de pe fata pamantului, Britney Spears [care e de fapt barbat] s-a dus la balcon si a dat-o pe laba. Si asa a iesit si a aparut... Twilight. Da. *crazy look* Twilight e samanta raului. *shouts* Samanta raului, I tell you!
Sunday, July 5, 2009
Intre Diplomatie si Conflict in secolul XXI. part 3
In p**a mea, sunt foarte nervoasa. Nu nervoasa, suparata. Nu suparata, fucking mad. I don't know!
Am si visat... Da, acum imi amintesc... Am visat ca ma certam RAU cu cineva pt ca luam apararea cuiva la care tin. Mama, ce rea eram *laughs* Jesus.
Well da, sunt suparata pt ca.... Gah. Parca tot Universul comploteaza pt a ma intoarce din drumul pe care l-am ales pentru mine.
Da, de-a lungul timpului, si mai ales anul asta, mi s-au tot dat semne, pe care le-am vazut sau nu, like: "Don't leave your family" si "Nu da la facultatea x". Dar acum Universul se leaga de ceva care means the world to me.
Si asta ma deruteaza rau. Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva are dreptate. Dar inca nu vreau sa accept asta. *revolted* Nu vreau si gata! *pouts*
Am mai patit ceva de genul asta acum 4 ani, cand am vrut ceva important pt mine si iesit din comun. Si toata lumea "Nu nu" "Nu nu". Si tot ca mine-am facut. Si da, a fost greu, dar pana la urma a iesit bestial. Asa ca ce plm vreti? Si acum toti trag de mine si ma opresc si vor sa fac ce li se scoala lor sa fac. Jesus.
Nu e nimeni ca sa ma incurajeze, nu? Retards. I hate humans.
Sunt foarte suparata. Pt ca e atat de greu sa accepti ca am o varsta si chiar daca da, poate ca nu sunt suficient de matura pt o groaza de chestii, dar am dorinte si ratiune si planuri si vise. Si poate ca daca vreau lucrul X foarte foarte foarte tare, NU ar trebui sa va puneti in cur in fata mea urland "NU" crezand ca stiti mai bine. Chiar daca ati stii mai bine, nu aveti dreptul. Si oricum as asculta o singura persoana. Si aia stie cand sa ma indrume si cum. Ha. *rolls eyes*
Si frate, sunt atat de pissed off. Nu am mai cerut de mult de la nimeni [prietenii nu se pun in categoria asta] nici dragoste, nici bani, nici libertate. Dar inca am o cerinta. Respect. E atat de greu pt oameni sa invete ce e ala respect. E atat de greu sa il ofere. Dar toti il pretind. God.
I miss A a lot.
Deci, ce pot sa zic, am de ales intre a face ceea ce m-a sfatuit "muza" mea sa fac, fiinta in care cred extrem de mult, sau in toti astia care mi se pun in cur in fata si urla organizati in armate "NU". Hm. Si da, strigatele lor ma fac sa ma intreb si ma fac sa ma gandesc noaptea "Dude, poate ar trebui totusi sa ii ascult... Oare ar trebui? What should i do?" dar intr-un final, imi dau seama ca tot ce vreau eu are MUUUHUHUUUUUUHULT mai multa logica.
Mrrr. *curca*
Edmond never stopped so... *frowns*
Poate e doar un test. Ca sa se vada cat de mult cred in ceea ce cred. Mai ales in perioada asta. *smiles* Si acum patru ani in urma, probabil a fost tot un test, dar ca sa aflu cat de hotarata sunt.
Chiar daca nu iese bine ca mine, asta e. Imi asum riscul si nu imi va parea rau.
Insa daca nu fac ca mine si nu imi urmez visul, voi regreta TOATA viata. Asa ca hai sa ne gandim. Hmmmmm. *sdf*
Da, de multe ori scriu chestii de genul asta ca sa.. prind curaj.
Asta e prima melodie pe care am ascultat-o pe anul 2009. Si atunci am simtit ca imi va "reprezenta" anul. And i was right. De atunci o tot ascult si stiu ca se refera la "ceva" oarecum nedefinit din viata mea. Se potriveste cam in fiecare moment important al meu.
Mi-a palcut melodia de mica.
Btw, tipa canta despre pierderea virginitatii. "I don't care, i have no luck, I don't miss it all that much", "I'm ashamed lying naked on the floor / Ilusions never changed into smth real"
Am niste parinti buni. Nu sunt extraordinari, nu sunt cei mai buni din lume, dar nu sunt nici ingrozitori. Sunt..buni, in felul lor. Si sunt persoane misto si interesante. Si sunt mandra ca am luat... de la tata inteligenta, bunatatea, hotararea, curiozitatea innascuta, ochii, lectiile de viata, cat si iubirea pt alcool si problemele cu nervii, iar de la mama forta, bunatatea, tendinta de a visa, zambetul, caldura, afectiunea, duiosia, instinctul f puternic de a supravietui si de a apara lucrurile dragi ca o fiara.
Mama imi spune ca in viata trebuie sa fii diplomat. Ca atunci cand cineva te ameninta, nu trebuie sa arati imediat ca te-ai prins de asta si ca vrei sa il distrugi. Ma invata ca trebuie sa... sa te faci ca ploua, sa il observi, si sa ai rabdare sa gasesti momentul oportun de a iti lua razbunarea / a il lovi atunci cand nu se asteapta. Si sa o faci in asa fel incat sa nu te poata acuza de nimic. Asta numeste ea "diplomatie".
Da, geniala strategie, dar ar merge intr-un razboi [adica razboi la propriu]. Consider ca in viata de zi cu zi in care dai de vreun prost care se ia de tine, lasi dracu' diplomatia. Mie una imi vine FOARTE greu sa fiu "diplomata".
Consider ca intr-o oarecare masura, in anumtie situatii in care preferi sa fii diplomat, de fapt te lasi calcat in picioare.
De ce, doar pentru ca mai incolo ii vei spune ceva usturator "dusmanului", pana atunci sa il lasi sa iti intre neinvitat in casa si sa fie nesimtit?
Diplomatia ei mi se pare gresita.
Adica da, consider ca in anumite situatii din viata modul asta de "lupta" e extraordinar. Dar stiti cand? Atunci cand ai un adversar pe masura. Atunci cand e o idee mai greu sa il zdrobesti.
Dar in general, cel putin in tara asta, oamenii nu ar intelege ce faci tu. Da, probabil ca asta ar face lucrurile mai fun. Dar sincer, mie nu mi se pare extraordinar de fun sa ma joc cu un om prost. e fun pt o zi, doua, pana cand prostia lui incepe sa ma scoata din sarite. Mi se pare mult mai fun sa incerci sa te joci cu cineva care nu poate fi jucat atat de usor.
So, consider ca oamenii sunt prea prosti pt aceasta diplomatie. Pt ca diplomatia asta e discreta. Si oamenii din ziua de azi nu prind subtilitatile. Oamenii normali nu o prind pt ca nu sunt in stare, iar barbatii.... nu o prind pt ca sunt barbati. Nu le sta in fire. Femeile care se asteapta ca barbatii lor sa inteleaga ce inteleg ele din "Am impresia ca rochia asta nu sta bine pe mine" / "Vai, dar e atat de rusinos sa faci lucrul cutare" vor ramane foarte dezamagite si frustrate. Nu, barbatul nu va intelege niciodata mai mult decat ceea ce tocmai ai spus si nu il vei determina niciodata astfel sa iti spuna ceea ce vrei tu de fapt sa auzi. Din pacate.
De asta am conflicte cu mama, deoarece nu sunt de acord cu tehnica ei de a trece prin viata. Nu sunt de acord cu cat de mult tine cu dintii de aceasta diplomatie idioata. Consider ca se lasa calcata in picioare. Consider ca pentru a opri asta, trebuie sa ai tupeu si sa spui clar si raspicat ce gandesti. Sa inteleaga prostu'. Adica "Fah, iesi in plm afara din camera mea si bate din nou la usa daca vrei sa te primesc", de exemplu. Eu asa fac. Ea nu. Ea lasa proasta sa faca ce rvea si dup-aia e suparata pe ea, fara a spune nimic persoanei in cauza. Deci, oamenii nu se tem de ea. Doar pt ca ii inteapa uneori unde ii doare... Hmph, asta trece. Asta nu ii aduce respectul lor. Nu ca i-ar fi vital, dar odata cu el sau cu teama, o vor lasa cat de cat in pace. Right?
Probabil ca asta am invatat-o de la Claudette. Cel putin asa imi place sa cred. De ce ai pierde timp si energie alergand in jurul adversarului pana il ametesti pentru ca apoi sa il injunghii cand e slabit, cand poti pur si simplu sa te duci si sa ii dai una fix in bot, sa stie cu cine are de-a face? Mi se pare mult mai corect. si mie-mi palc chestiile corecte.
E posibil sa am ideile astea pt ca inca sunt tanara si nu am suficienta experienta de viata, si e posibil ca mai incolo, cine stie, sa ajung sa ii dau dreptate mamei. Dar e si mai posibil ca asa sunt eu. Consider ca viata e un razboi. Si ce fel de diplomatie exista in razboi?
Nu, frate, in razboi n-ai timp sa te gandesti cat de inuman sau de gresit sau de filosofic sau de intens e ceea ce faci. In razboi ucizi sau esti ucis. In razboi nu sta nimeni sa se gandeasca la pierderile de vieti omenesti sau la cat de bun e scopul pt care dai batalia, sau la Dumenzeu - poate decat cei care nu lupta, ei au timp.
Mi-ar placea sa studiez arta razboiului.
Titlul triologiei de posturi e inspirat dintr-o lectie din unul ditnre cele 7 manuale ale mele de istorie. Da, mi-am cumparat 7 manuale de istorie si no matter what, se vor afla intotdeauna in biblioteca mea personala. :x Lectia respectiva avea titlul asta, dar se referea la secolul 18 parca. Si mi-a atras atentia, pt ca mi se parea ceva mai dificil de retinut decat "Primul razboi mondial" si "Transilvania in Evul Mediu".
App de asta, voiam sa mentionez ca... ii sunt si cred ca ii voi fi mereu foarte recunoscatoare lui Bogdan Stoica. Imi amintesc si acum primele intalniri cu el si cat de mult l-am admirat, si pentru ce. Si acele calitati ale sale au ramas si acum, peste 4 ani. Ii sunt foarte recunascatoare pentru ca m-a determinat sa tin minte tot ce m-a invatat, si in materie de istorie, si in materie de viata. Ii sunt recunoscatoare pentru ca facea totul sa fie atat de fun. Ii sunt recunoscatoare pentru ca inca imi amintesc ce m-a invatat acum 4 ani. Ii sunt recunsocatoare pentru ca m-a invatat ce inseamna competitia si m-a determinat sa ii fac fata. Ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a amplificat pasiunea pt Franta. Ii sunt recunsocatoare pentru ca, fara sa stie asta, m-a ajutat sa ma descopar. Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine, fara sa stie [pt ca deh, e barbat]. Si da, ii stiu si partile naspa, si le consider foarte naspa. Dar asta nu schimba ce influenta puternica a avut asupra mea ca om. Sunt mandra ca l-am cunoscut.
See, deci pana la urma caile pe care le aleg pentru mine chiar sunt cele corecte. xD
Am si visat... Da, acum imi amintesc... Am visat ca ma certam RAU cu cineva pt ca luam apararea cuiva la care tin. Mama, ce rea eram *laughs* Jesus.
Well da, sunt suparata pt ca.... Gah. Parca tot Universul comploteaza pt a ma intoarce din drumul pe care l-am ales pentru mine.
Da, de-a lungul timpului, si mai ales anul asta, mi s-au tot dat semne, pe care le-am vazut sau nu, like: "Don't leave your family" si "Nu da la facultatea x". Dar acum Universul se leaga de ceva care means the world to me.
Si asta ma deruteaza rau. Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva are dreptate. Dar inca nu vreau sa accept asta. *revolted* Nu vreau si gata! *pouts*
Am mai patit ceva de genul asta acum 4 ani, cand am vrut ceva important pt mine si iesit din comun. Si toata lumea "Nu nu" "Nu nu". Si tot ca mine-am facut. Si da, a fost greu, dar pana la urma a iesit bestial. Asa ca ce plm vreti? Si acum toti trag de mine si ma opresc si vor sa fac ce li se scoala lor sa fac. Jesus.
Nu e nimeni ca sa ma incurajeze, nu? Retards. I hate humans.
Sunt foarte suparata. Pt ca e atat de greu sa accepti ca am o varsta si chiar daca da, poate ca nu sunt suficient de matura pt o groaza de chestii, dar am dorinte si ratiune si planuri si vise. Si poate ca daca vreau lucrul X foarte foarte foarte tare, NU ar trebui sa va puneti in cur in fata mea urland "NU" crezand ca stiti mai bine. Chiar daca ati stii mai bine, nu aveti dreptul. Si oricum as asculta o singura persoana. Si aia stie cand sa ma indrume si cum. Ha. *rolls eyes*
Si frate, sunt atat de pissed off. Nu am mai cerut de mult de la nimeni [prietenii nu se pun in categoria asta] nici dragoste, nici bani, nici libertate. Dar inca am o cerinta. Respect. E atat de greu pt oameni sa invete ce e ala respect. E atat de greu sa il ofere. Dar toti il pretind. God.
I miss A a lot.
Deci, ce pot sa zic, am de ales intre a face ceea ce m-a sfatuit "muza" mea sa fac, fiinta in care cred extrem de mult, sau in toti astia care mi se pun in cur in fata si urla organizati in armate "NU". Hm. Si da, strigatele lor ma fac sa ma intreb si ma fac sa ma gandesc noaptea "Dude, poate ar trebui totusi sa ii ascult... Oare ar trebui? What should i do?" dar intr-un final, imi dau seama ca tot ce vreau eu are MUUUHUHUUUUUUHULT mai multa logica.
Mrrr. *curca*
Edmond never stopped so... *frowns*
Poate e doar un test. Ca sa se vada cat de mult cred in ceea ce cred. Mai ales in perioada asta. *smiles* Si acum patru ani in urma, probabil a fost tot un test, dar ca sa aflu cat de hotarata sunt.
Chiar daca nu iese bine ca mine, asta e. Imi asum riscul si nu imi va parea rau.
Insa daca nu fac ca mine si nu imi urmez visul, voi regreta TOATA viata. Asa ca hai sa ne gandim. Hmmmmm. *sdf*
Da, de multe ori scriu chestii de genul asta ca sa.. prind curaj.
Asta e prima melodie pe care am ascultat-o pe anul 2009. Si atunci am simtit ca imi va "reprezenta" anul. And i was right. De atunci o tot ascult si stiu ca se refera la "ceva" oarecum nedefinit din viata mea. Se potriveste cam in fiecare moment important al meu.
Mi-a palcut melodia de mica.
Btw, tipa canta despre pierderea virginitatii. "I don't care, i have no luck, I don't miss it all that much", "I'm ashamed lying naked on the floor / Ilusions never changed into smth real"
Am niste parinti buni. Nu sunt extraordinari, nu sunt cei mai buni din lume, dar nu sunt nici ingrozitori. Sunt..buni, in felul lor. Si sunt persoane misto si interesante. Si sunt mandra ca am luat... de la tata inteligenta, bunatatea, hotararea, curiozitatea innascuta, ochii, lectiile de viata, cat si iubirea pt alcool si problemele cu nervii, iar de la mama forta, bunatatea, tendinta de a visa, zambetul, caldura, afectiunea, duiosia, instinctul f puternic de a supravietui si de a apara lucrurile dragi ca o fiara.
Mama imi spune ca in viata trebuie sa fii diplomat. Ca atunci cand cineva te ameninta, nu trebuie sa arati imediat ca te-ai prins de asta si ca vrei sa il distrugi. Ma invata ca trebuie sa... sa te faci ca ploua, sa il observi, si sa ai rabdare sa gasesti momentul oportun de a iti lua razbunarea / a il lovi atunci cand nu se asteapta. Si sa o faci in asa fel incat sa nu te poata acuza de nimic. Asta numeste ea "diplomatie".
Da, geniala strategie, dar ar merge intr-un razboi [adica razboi la propriu]. Consider ca in viata de zi cu zi in care dai de vreun prost care se ia de tine, lasi dracu' diplomatia. Mie una imi vine FOARTE greu sa fiu "diplomata".
Consider ca intr-o oarecare masura, in anumtie situatii in care preferi sa fii diplomat, de fapt te lasi calcat in picioare.
De ce, doar pentru ca mai incolo ii vei spune ceva usturator "dusmanului", pana atunci sa il lasi sa iti intre neinvitat in casa si sa fie nesimtit?
Diplomatia ei mi se pare gresita.
Adica da, consider ca in anumite situatii din viata modul asta de "lupta" e extraordinar. Dar stiti cand? Atunci cand ai un adversar pe masura. Atunci cand e o idee mai greu sa il zdrobesti.
Dar in general, cel putin in tara asta, oamenii nu ar intelege ce faci tu. Da, probabil ca asta ar face lucrurile mai fun. Dar sincer, mie nu mi se pare extraordinar de fun sa ma joc cu un om prost. e fun pt o zi, doua, pana cand prostia lui incepe sa ma scoata din sarite. Mi se pare mult mai fun sa incerci sa te joci cu cineva care nu poate fi jucat atat de usor.
So, consider ca oamenii sunt prea prosti pt aceasta diplomatie. Pt ca diplomatia asta e discreta. Si oamenii din ziua de azi nu prind subtilitatile. Oamenii normali nu o prind pt ca nu sunt in stare, iar barbatii.... nu o prind pt ca sunt barbati. Nu le sta in fire. Femeile care se asteapta ca barbatii lor sa inteleaga ce inteleg ele din "Am impresia ca rochia asta nu sta bine pe mine" / "Vai, dar e atat de rusinos sa faci lucrul cutare" vor ramane foarte dezamagite si frustrate. Nu, barbatul nu va intelege niciodata mai mult decat ceea ce tocmai ai spus si nu il vei determina niciodata astfel sa iti spuna ceea ce vrei tu de fapt sa auzi. Din pacate.
De asta am conflicte cu mama, deoarece nu sunt de acord cu tehnica ei de a trece prin viata. Nu sunt de acord cu cat de mult tine cu dintii de aceasta diplomatie idioata. Consider ca se lasa calcata in picioare. Consider ca pentru a opri asta, trebuie sa ai tupeu si sa spui clar si raspicat ce gandesti. Sa inteleaga prostu'. Adica "Fah, iesi in plm afara din camera mea si bate din nou la usa daca vrei sa te primesc", de exemplu. Eu asa fac. Ea nu. Ea lasa proasta sa faca ce rvea si dup-aia e suparata pe ea, fara a spune nimic persoanei in cauza. Deci, oamenii nu se tem de ea. Doar pt ca ii inteapa uneori unde ii doare... Hmph, asta trece. Asta nu ii aduce respectul lor. Nu ca i-ar fi vital, dar odata cu el sau cu teama, o vor lasa cat de cat in pace. Right?
Probabil ca asta am invatat-o de la Claudette. Cel putin asa imi place sa cred. De ce ai pierde timp si energie alergand in jurul adversarului pana il ametesti pentru ca apoi sa il injunghii cand e slabit, cand poti pur si simplu sa te duci si sa ii dai una fix in bot, sa stie cu cine are de-a face? Mi se pare mult mai corect. si mie-mi palc chestiile corecte.
E posibil sa am ideile astea pt ca inca sunt tanara si nu am suficienta experienta de viata, si e posibil ca mai incolo, cine stie, sa ajung sa ii dau dreptate mamei. Dar e si mai posibil ca asa sunt eu. Consider ca viata e un razboi. Si ce fel de diplomatie exista in razboi?
Nu, frate, in razboi n-ai timp sa te gandesti cat de inuman sau de gresit sau de filosofic sau de intens e ceea ce faci. In razboi ucizi sau esti ucis. In razboi nu sta nimeni sa se gandeasca la pierderile de vieti omenesti sau la cat de bun e scopul pt care dai batalia, sau la Dumenzeu - poate decat cei care nu lupta, ei au timp.
Mi-ar placea sa studiez arta razboiului.
Titlul triologiei de posturi e inspirat dintr-o lectie din unul ditnre cele 7 manuale ale mele de istorie. Da, mi-am cumparat 7 manuale de istorie si no matter what, se vor afla intotdeauna in biblioteca mea personala. :x Lectia respectiva avea titlul asta, dar se referea la secolul 18 parca. Si mi-a atras atentia, pt ca mi se parea ceva mai dificil de retinut decat "Primul razboi mondial" si "Transilvania in Evul Mediu".
App de asta, voiam sa mentionez ca... ii sunt si cred ca ii voi fi mereu foarte recunoscatoare lui Bogdan Stoica. Imi amintesc si acum primele intalniri cu el si cat de mult l-am admirat, si pentru ce. Si acele calitati ale sale au ramas si acum, peste 4 ani. Ii sunt foarte recunascatoare pentru ca m-a determinat sa tin minte tot ce m-a invatat, si in materie de istorie, si in materie de viata. Ii sunt recunoscatoare pentru ca facea totul sa fie atat de fun. Ii sunt recunoscatoare pentru ca inca imi amintesc ce m-a invatat acum 4 ani. Ii sunt recunsocatoare pentru ca m-a invatat ce inseamna competitia si m-a determinat sa ii fac fata. Ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a amplificat pasiunea pt Franta. Ii sunt recunsocatoare pentru ca, fara sa stie asta, m-a ajutat sa ma descopar. Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine, fara sa stie [pt ca deh, e barbat]. Si da, ii stiu si partile naspa, si le consider foarte naspa. Dar asta nu schimba ce influenta puternica a avut asupra mea ca om. Sunt mandra ca l-am cunoscut.
See, deci pana la urma caile pe care le aleg pentru mine chiar sunt cele corecte. xD
Subscribe to:
Posts (Atom)
