Butterfly Effect

Ruta desenata cu rosu e ruta mea magica. Dureaza 40 de minute de la un capat la altul. Imi place pentru ca e cea mai lunga ruta si ca nu trebuie sa schimbi nimic [adica e comod], si ajungi exact de unde ai plecat fara sa fii facut nimic. Adica iti savurezi lenea si te mai si plimbi.

Iau ruta asta atunci cand am cate-o ora de pierdut sau cand vreau sa ma gandesc. Sau ambele.

Foarte smecher cine a inventat metroul, ii transmit multumirile mele sincere. xD

Astazi trebuia sa pierd niste timp cumva si am sperat ca.... who knows. Poate, poate ma regasesc daca am un moment singura... Si da, speranta se simte minunat.

Dar nu ma asteptam sa se intample ceva.

Ascultam muzica si stateam pur si simplu. La inceput nu m-am putut gandi la prea multe.

Totul a inceput cu o sclipire, o explozie spirituala foarte placuta, singurul sentiment care mi-a amintit de...mine, dupa atat de mult timp in care am fost aproape empty.

Si mi-am scos carnetelul si am inceput sa scriu... Ca sa nu uit ce imi trecea prin cap. Am simtit ca daca pierd ideile alea... it's pretty much fucked up.

Nu am mai facut niciodata asta. De obicei nu imi place sa se holbeze oamenii la mine cand scriu. But i didn't care, aveam atata nevoie de asta...

"Nobody said it was easy..."

Am numit scrierea "Butterfly Effect" pentru ca... dupa ce am asternut pe hartie prima idee, am simtit ca am schimbat cursul intregii situatii.

Pentru ca stateam eu asa si ma gandeam... "Bah cwae, destinu' e destin. Vine de la whatever God there is, da? Adica cine dracu' se poate pune cu el? Pana acum credeam ca pot. Dar acum... Nu vad cum. E...pana mea, destin. Nu e nimic mai presus de el." Si atunci mi-am dat seama. Ca dintotdeauna am considerat ca dragostea e cea mai puternica forta din Univers. Fara egal. Fara adversar. Ca sunt convinsa ca - vorba aia cliseica - dragostea "poate muta muntii din loc". Nu, nu, eu chiar cred asta. As muta muntii din loc, i don't care how. Si abia atunci mi-am dat seama ce arma incredibila am.

Ma imaginez manjita pe fatza ca Rambo, urland puternic, cu Bazooka in mana ciuruind destinu'. Ha. Funneh.

Si am scris. Si am atins mai multe puncte ale problemei.

Ideea salvatoare e ca... Am privit totul din alt punct de vedere, dupa ce am realizat ca da, exista ceva mai puternic decat destinul si karma si stuff. Am hotarat sa iau toate astea ca pe niste teste. Sa vad toate astea ca pe niste simple teste. Da, grele, dar..teste. Si testele sunt facute pentru a fi trecute. Si... dragostea poate invinge orice.

Asa ca... M-am simtit mai safe.

Si am gandit mai limpede.

"It's whether you get up..."

Dupa atata timp, am gasit singura idee...singurul lucru de care m-am putut prinde. Asa ca nu am de gand sa renunt la ea.

Si mi-am dat seama ca ma tem degeaba. Nu am de ce sa o fac. Pentru ca, fata de anumite momente trecute din viata mea in care am fost...mai mult sau mai putin eu insami (vezi perioada Jet Li), fata de atunci cand eram furioasa, egoista si obsedata, acum i really want my friends to be happy. Now i'm a better person. Much better, maybe. Si acum sunt suficient de puternica pentru a face cam orice pentru asta, pentru ei. Si am realizat ca... this is love. Pure love.

Si aveam parte de melodii tot mai frumoase, si mai semnificative.

Si la un moment dat, aproape de finalul rutei, cred ca mi-a trecut iar prin cap "cine sunt?". Asa, ca o chestie de departe care batea incet, incet la o usa. Si m-am enervat usor si mi-am zis "Ce conteaza? Nu stiu. In momentul de fata nu stiu prea multe. Asta e. Dar stiu ceva sigur. Tot ce stiu acum e ca sunt o persoana kind. I'm changed. Am invatat sa iert si sunt o persoana buna, care stie si poate sa renunte la ceea ce iubeste tocmai pentru ca iubeste, si tocmai de aia sunt o persoana care IUBESTE. Si din cauza asta pot face orice. Asta sunt."

Nu am mai gandit asa despre mine [ca sunt kind] de foarte mult timp. Ani. And it kinda felt great.

Asta e tot ce am gasit clar in intregul asta haos si in ceata..

Nitel cam weird asa. *laughs*

Pe parcursul ultimelor trei melodii de dinainte sa cobor, am privit totul altfel. Din foarte multe puncte de vedere. Iar privirea imi era din nou clara, curioasa, si fara de teama.

I felt strong again.

Si am coborat din metroul ala exact acolo de unde plecasem. Si exact acolo unde trebuia sa ajung. *smiles* Dar persoana care a coborat era alta. Una care mergea drept, hotarat, cochet, si cu capul sus.

"No one ever said it would be this hard..."




Feels good to be back. Damn good.

..Macar din cand in cand. *smiles*

"Confusion never stops, closing walls and ticking clocks..."


Si exact cand m-am ridicat de pe scaun pentru ca ajungeam la statia unde trebuia sa cobor, ultimul gand a fost indreptat spre... persoana care m-a adus aici. Care m-a luat in carca si m-a carat pana aici. Persoana fara de care nu as fi reusit sa ma...sortof regasesc.

Si m-am simtit vinovata. Pentru ca eu nu i-am facut atat de mult bine vreodata.


For C.

Thank. you.



Just because I'm losing
Doesn't mean I'm lost
Doesn't mean I'll stop
Doesn't mean I will cross

Just because I'm hurting
Doesn't mean I'm hurt
Doesn't mean I didn't get what I deserve
No better and no worse

I just got lost
Every river that I've tried to cross
And every door I ever tried was locked
And I'm just waiting till the shine wears off...

You might be a big fish
In a little pond
Doesn't mean you've won
'Cause along may come
A bigger one
And you'll be lost

Every river that you tried to cross
Every gun you ever held went off
And I'm just waiting till the firing starts
And I'm just waiting till the shine wears off


PS. Intr-o zi, cea mai ingrozitoare persoana de pe fata pamantului, Britney Spears [care e de fapt barbat] s-a dus la balcon si a dat-o pe laba. Si asa a iesit si a aparut... Twilight. Da. *crazy look* Twilight e samanta raului. *shouts* Samanta raului, I tell you!