Funhouse

I like the lead singer from Nickelback. Nu doar pentru vocea unica, ci si pentru clipurile foarte interesante si destul de.. inedite, care aduc ceva nou si frumos pe piata asta muzicala foarte pitzi.

Am devenit si mai interesata de soarta lui atunci cand a zis ca a visat ca va muri pe scena de un infarct si ca publicul va crede ca face parte din spectacol.



"Show me what it's like
To be the last one standing..."

De doi ani... astept momentul asta. Like finally. *smiles*

Nu mai credeam ca se poate. But it's just so goddamn awesome.....*melts*



I'm actually really angry right now. Cred ca abia acum incep sa ies din soc si eu. Si incep sa realizez ca lumea asta... chiar... nu vad ca ar mai avea vreo sansa de scapare. Daca pana si ultimii oameni in care imi pusesem sperantele se dovedesc a fi jigodii nesimtite si fara scrupule... Pe cuvant, sunt dezgustata... Doar cand ma gandesc la asta imi vine sa vomit.

Bine ca abia acum imi dau seama cum sta treaba de fapt, si nu s-a intamplat mai devreme.

E un tantar in camera. Incerc sa il omor de vreo 10 minute.

I dunno, i guess everything happens for a reason. Continui sa imi spun asta atunci cand nu reusesc sa inteleg tot. Si chiar cred asta.

Si nu, nu ma refer la tantar.

"Spui cuvinte mari, pe care nu le-ntelegi..."

E o parte foaaaaaaaarte mititica din mine care inca spera ca, vorba aia, ca mai exista cineva suficient de bun pe lumea asta... Pentru mine sau...pur si simplu. Dar sincer, vocea se micsoreaza pe zi ce trece. Pentru ca sunt realista.

Si nu sunt atat de trista pe cat ar trebui din cauza asta. E mai mult un fel de realizare. Pentru ca simt ca imi vine si mai mult mintea la cap.

De fiecare data cand gasesti ceva, o sclipire de bunatate, un om cu potential, o persoana ce pare macar un pic deosebita... pana la urma se pierde totul. Ori e doar o iluzie, ori e o farama atat de pierduta si de ingropata de chestii fucked up....

Sincer, de aia nici nu mai incerc. De aia nu mai vad binele din oameni. De aia nu ma mai incred in ei. Pentru ca pana la urma, ajung la acelasi deznodamant. ACELASI, de fiecare data. Ori sunt prosti, ori te dezamagesc, ori sunt ipocriti, ori sunt egoisti, ori te tradeaza.

Nu mai incerc pentru ca nu am de ce sa imi pierd timpul cautand ceva ce oricum nu e de gasit pe aproape.

Si asta e foarte trist.

Stiu, totusi, ca daca cineva intradevar e deosebit, cumva voi vedea asta. Pentru ca, macar un pic, in general simt chestiile de genul asta. Ma cam mandresc cu treaba asta.

Si daca e cineva smecher si eu nu vad asta de la inceput, mai bine sa ii vad intai partile rele si apoi sa ma impresioneze cu ceva wow si sa ma... wow, sa ma dea peste cap. Desi...mda. Mmda. Poate cu vreo cinci vodka. Atunci probabil sunt mai iubareata.

Meh, partea visatoare din mine spera inca sa intalnesc un specimen asa la un moment dat. Pe trezie. Desi probabil ca pe parcurs ma va dezamagi, but anyways. Ar fi fun. Diversitate. I like that.

Asa, ca fapt divers... Nu am mai intalnit pe cineva "special" de ani de zile. Cred ca de...5 ani. Si atunci eram foaaarte naiva. Deci sunt convinsa ca ma inselam. Pentru ca orice zbura se manca pe atunci. Chiar cu fascinatie.

E atat de trist...



Ajung sa cred ca nu exista pe lumea asta cineva... pe masura mea. Da, probabil suna narcisist, stuff, probabil ca la un anumit nivel chiar e, dar nu asta e intentia. Ba chiar ideea e ca... e chiar un strigat de ajutor. De 20j de ani [si in mod special de 2] astept... Nush... Sa mi se dovedeasca faptul ca "Rasare soarele si pe strada ta". Ca... ceva. Ca second prince charming is there somewhere. Alive and...smart. Dunno... Pff. Something..

Se spunea despre romantici, aia care-au inventat curentul prin secolul 19 in poezie si proza, gen Alexandre Dumas si Hugo, ca sunt genii vizionari, mediatori intre divin si terestru, care nu sunt prinsi de lumea asta, deoarece stiu ca dincolo exista altceva si vor sa transceada, dar ca nu apartin nici acelei lumi nici acesteia. Si ca aici sunt intotdeauna nefericiti din cauza dragostei, deoarece genul de iubire perfecta pe care o cauta ei e imposibila deoarece idealul lor e mult prea...mare si niciun muritor nu ii poate implini vreodata.

Stiu asta pentru ca iubesc operele de genul asta. Si romanticii. Si hmmm, oare ma regasesc?

Nu pot sa nu ma intreb... Daca sunt singura muritoare de rand care vede tot ce vede si care intelege tot ce intelege si care intuieste tot ce intuieste si care crede tot ce crede si care doreste tot ce doreste... atunci ce dracu' sunt? De ceva timp ma intreb asta... Devine usor disturbing... Sau scary.. Ca sincer...nu cred ca am retinut chiar fara motiv definitia romanticului..

E greu sa cred ca sunt altfel, dar...vad ca sunt. And it's weird. And, again, sad. God, de ar mai fi inca 5 persoane ca mine in tara asta, am face o revolutie...

Nu vreau sa ma simt mai cu mot, serios, la origini sunt timida si modesta.. Si totusi... Nu ai cum sa nu ajungi sa gandesti ca esti altfel atunci cand vezi tot ce vezi in jur... Cum frate? Cum merg toti astia de pe strazi in continuare cu constiinta okay si cum se pot privi in oglinda dimineata? Serios, nu ai cum sa nu te intrebi cum de pot trai unii cu ei insisi... Pe de alta parte...Nici nu ai cum sa ii intelegi VREODATA pe altii. Pentru ca de multe ori am incercat sa privesc totul din punctul de vedere al unui om prost. And i just can't. E imposibil..

Oamenii chiar nu se prind cat de norocosi sunt uneori... Tot ce fac e sa se planga non-stop si sa critice si sa urasca atat de tare si sa distruga lucrurile frumoase ce li se ofera. Genul asta de creaturi ma scoate din sarite. Umbla ca niste zombie ratati lovindu-se de zidurile pe care ei singuri si le pun in fata prin cacaturile lor si habar nu au ce inseamna viata. Nu vor avea niciodata. Dar se cred zei. Intotdeauna.

Pana la urma oamenii nici nu merita toate lucrurile frumoase ce li se ofera... I dunno.

Poate ca de-asta nu am nici eu tot ce imi doresc, pentru ca-s la fel ca ei.




Sunt in general revoltata de chestiile astea dar e totul atat de naspa incat nici nu mai am chef sa vorbesc despre asta. Dar acum m-a lovit asa cu furie nesimtirea de care sunt capabili unii. Nici nush de ce am scris despre asta, oricum nu rezolv nimic. Furia e pusa bine, la pastrare. Ca deh. Nu e prima data.




Futu-i tantaru' ma-sii. Au.




Aaah, bere.




"Doar un vis urat care s-a intins pe ani grei..."




Privindu-mi gingas noua bratara *smug* si intrebandu-ma cum e pana la urma faza aia cu "ce dracu' sunt?"... Ma intreb daca sa scriu tot ce imi trece prin minte in continuare in postul asta, sau sa ma culc si sa scriu in urmatorul. Mi-e lene sa continui acum dar abia am inceput berea so...

Pana la 17 ani mi-am dorit o groaza de lucruri pentru mine si viata mea... Si toate cele pe care mi le-am dorit cu adevarat.. s-au intamplat. Ori pentru ca am luptat foarte mult pentru ele, ori pur si simplu au venit de la sine.

Acum nu imi mai doresc atat de multe ca pe atunci. Dar totusi s-a schimbat ceva... Si abia acum cateva zile am realizat asta.

Inainte imi doream toate lucrurile astea frumoase si aveam toate visele astea...cu modestie. Ba chiar ma rugam pentru ele, plangand and stuff. Cu sinceritate si fara ranchiuna si ca un copil cuminte si...foarte modesta.. Si era un sentiment atat de frumos.

Acum... cand imi doresc ceva... well, mi-o doresc cu incapatanare, cu...patos, si... fiind foarte aroganta si.. de neoprit. Niciodata nu accept ideea ca as putea pierde, desi stiu ca posibilitatea aia e acolo. Sunt trufasa, capoasa, si violenta. Si daca lucrurile nu ies cum vreau eu....Hmmmm. Scuip flacari in jur peste tot.

I don't like that. M-am prins de asta abia dupa ce am realizat cat m-am schimbat la chestia asta.

De la un copil inocent si supus am devenit o masina de...urat. Fun...

Chiar ma doare rau ca am devenit asa.




Sunt ca un om care nu avea nimic si dormea pe strazi acoperit cu ziare colorate si intr-o zi a primit sansa de a face ceva frumos cu viata lui. A renuntat la bautura, s-a dus si s-a tuns, si-a gasit o slujba - nu i-a mers perfect, a avut ceva probleme, dar cu greu a reusit sa isi ia o rulota. Mai cu chiu cu vai, a muncit mai mult, si a reusit sa isi ia o garsoniera. Si a fost atat de recunoscator pentru ea.. Si extrem de fericit. Asa ca a avut forta si curaj sa munceasca si mai mult. Si si-a luat apartament cu doua camere. Si a devenit si mai inflacarat. A muncit iar, desi era mai greu sa faci fata stresului orelor suplimentare si astea, si acum are un apartament luxos cu trei camere. Si e atat de incantat de el. Nu l-ar da pentru nimic in lume, n-ar iesi de acolo nici mort. Dar visul lui e sa aiba apartamentul penthouse cu vedere la...dunno, NY.. in care sa poata turna filme porno daca vrea si sa danseze la bara cu maimutele in tanga. Si pentru ca vrea asta foarte tare, in niste accese de furie, a inceput sa improste cu noroi apartamentul pentru care a muncit atat...

Nu isi da seama cand o face, dar totusi se intampla...

Cand oi fi devenit asta, habar nu am... Nu am avut timp sa ma prind..




*laughs* Chiar as avea nevoie de un buton cu Ego - off. Mama, sunt tare curioasa ce s-ar intampla atunci...





Pana una alta, m-am prins ca sunt de fapt foarte fraiera - penthouseu' ma-sii - pentru ca vorba aia, if it makes you happy, it can't be that bad...*smiles*




Nu iert repede. Nu am multe straturi. Nu am ganduri profunde si dubioase si frumoase. Nu pot privi o situatie din mai multe perspective. Cand ma supar, nu imi trece a doua zi. Nu ma gandesc intai la binele celui de langa. Nu ma intereseaza sa fac pe nimeni sa rada. Nu sunt foarte curajoasa. Nu am vise...interesante. Deloc. Nu sunt dispusa sa inteleg si/sau sa tolerez orice actiune a cuiva.

..That's why I'm so human and you are God.




And i like [love] God tocmai pentru ca e asa, si pentru ca nu mai e nimeni ca el.. Si ma simt atat de...mica, si sunt atat de... beyond recunoscatoare pentru orice urma de divinitate din viata mea.

Si e atat de ciudat ca nu ma prind cum se face ca, dintre toti oamenii din lume, am parte de ceva atat de special si de overwhelming... Chiar nu-nteleg... Really.

And... i am proud of myself because i'm your creation. Atat de batuta in cap si de human. Si de bine pazita... Si pana la urma, tu mi-ai dat egoul asta. Are si el partile lui negative acuma, ce sa fac...