Mi-am amintit scene din volumul 2 - "Vampirul Lestat", povestea lui geniala. Francez din Auvergne care a devenit vampir in 1789, parca asa era. Cred ca volumul incepe cu el [om fiind] luptandu-se cu niste lupi care il atacau.
Acasa familia nu era foarte bogata. Ma-sa era fiinta care il intelegea cel mai bine si care il iubea enorm. Ma-sa and his best friend. Avea multi frati. Si pana la urma ma-sa se imbolnaveste. Si dupa ce e tranformat in vampir, pentru ca nu voia sa o piarda, o transforma si pe ea. Gabrielle o chema.
Au o scena grozava in care, vampiri fiind, se saruta, iar el isi musca limba si ii da sa bea din sangele lui. In timp ce continua sa se sarute. Chestia asta mi s-a parut atat de incredibil de kinky.. Cred ca era prima scena mai puternica de genul asta.
Love it.
Duh.
E interesant si imi place la Anne Rice ca in primul volum din cele 12 - Interviu cu un vampir - Lestat e pus intr-o lumina ingrozitoare. E descris crud, egoist, fals, batjocoritor, arogant, etc. Dar pe urma... in urmatoarele volume, se schimba povestea. El e personajul principal cam peste tot si e totul privit din perspectiva lui si se descopera ca de fapt are un caracter si o personalitate absolut fucking fascinanta. Si ca nu e asa de nemernic. E ca si cum autoarea ar fi scris primul volum, a vazut ca are succes si ca se face si film dupa ea si ca ideea prinde, si s-a gandit "Hmmmm Lestat asta are potential. Ia sa fac eu ceva din el." Si apoi s-a hotarat sa il ia, sa ii spele onoarea, sa schimbe totul la 180 de grade si sa il centreze pe el in fiecare poveste, pentru ca are acel "ceva" nesimtit care atrage si care poate face un barbat sa arate minunat.
Consider ca primul volum e cel mai slab. Ceea ce e dubios, deoarece pentru a a trage publicul, ar trebui ca primul sa ia ochii si sa indemne la continuari. Deci e de fapt foarte tare daca m-a determinat sa citesc restu' in continuare. Si consider ca e cel mai putin interesant pentru ca e prezentat si dintr-o perspectiva usor boring [usor de tot de tot - si asta doar comparativ cu urmatorul volum] si mai ales, pentru ca actiunea nu e la fel de fantastica si de smechera ca-n celelalte carti.
Da, recitesc Cronicile. Am inceput cu volumul 1. Merge cam greu, pt ce am spus mai sus, si probabil si pt ca imi e extrem de teama de cum le voi percepe acum, dupa 3 ani, cand nu mai sunt atat de copil; imi e foarte teama sa nu le stric farmecul. Asa ca o iau super incet. Plus ca vreau sa savurez si sa inteleg si sa analizez fiecare fraza, fiecare cuvant, fiecare detaliu. Sa vad tot ce inainte nu reusisem, si sa devorez tot ce uitasem. Asa ca imi iau tot timpul pt asta.
Si, pe masura ce citesc, ma fac sa incep sa ma gandesc la tot feluld e chestii, si sa imi amintesc altele... si sa scriu.
Imi plac scenele [impresiile] usor gay de aici. De exemplu " "Acum, asculta-ma, Louis", mi-a zis Lestat, asezandu-se langa mine, pe trepte, miscarile fiindu-i atat de pline de gratie si atat de insinuante, incat imediat m-au facut sa ma gandesc la un iubit."
" "Asculta, tine ochii deschisi", mi-a soptit Lestat, miscandu-si buzele pe gatul meu. Imi aduc aminte ca acea miscare a buzelor lui mi-a zbarlit tot parul de pe trup, provocandu-mi o senzatie puternica ce nu era departe de placerea pasiunii..."
SAAAAAU. Poate ca [doar poaaate...] i like-like Lestat a lot-lot si din cauza asta mi se pare extrem de hot sa il vrea si un tip. xD Si... cam toata lumea din volumele alea. Yeah.
Mi se pare genial ca dupa trei, chiar patru ani, desi s-a schimbat TOTUL pentru mine, inca ma pot regasi atat de extrem de mult...aici. It's not my true home, dar e foarte placut pentru ca e... Dunno, o camera de hotel foarte comfortabila, calda, familiara. Intesata de amintiri si de semnificatii, unde-mi place mereu sa revin si o fac din timp in timp, on my own. Nu mai gasesc alta camera la fel de mare, de frumoasa si...la fel.
Cica Anne Rice pregateste al treispelea volum, despre care spune...
"The novel, if ever written, would be entirely Christian in framework and would involve Redemption. It would affirm my dedication to Christ and my belief in Him and my commitment to write only for Him."
"Let me affirm: the book --- if ever written --- would reflect my commitment to the Lord to write for Him and for Him alone. The novel is still in the idea stage, and represents an attempt to bring my deep Christian commitment to my old hero and bring my old hero to my Christian commitment. The novel would only be written if and when I find a space to do it that does not interfere with my writing of Jesus’ life on earth in the Christ the Lord series."
"Yes, I did famously say I would never write about those old characters again, and I meant it when I said it because I could not then envision a redemptive novel with Lestat. I had attempted redemptive novels with him like Memnoch the Devil and Blood Canticle and they had not entirely succeeded. Also my new vocation, to write directly for Christ, became the dominant theme of my entire life. And it still is the dominant theme of my entire life."
"There is no possibility for me to return to writing about the vampires as heroes of a dark realm in which they are the only authority on their actions. There will be no more rip roaring adventures for the godless Lestat. That is dead and gone. I found the light in Christ for which my old characters were always searching. The question is: can I bring my Christian faith back to one of those old characters in a meaningful and deeply religious way."
Nu stiu ce sa zic. Ma tem doar sa nu le strice asa, la sfarsit, cum le e specific oamenilor. Am citit pana la volumul 11 si continuau sa aiba acel "ceva". Adica da, cool, dintotdeauna am considerat ca tipa are "ceva", pt ca stie si intelege mai mult decat restul populatiei. That's why i kindof respect her. Sa vedem... Astept sa aflu ce o sa faca.
Ma gandesc de mult timp unde si ce fel de tatuaje mi-as face. Am ales trei locuri, si stiu de ce. Si ma gandisem la trei modele de tatuaje. Dar.... Am inceput sa ma gandesc si am realizat ca... nu cred ca le-as putea purta pentru tot restul vietii. Decat unul dintre ele. Bine, decat daca iese PERFECT. Nu pot pe toate pentru ca m-am gandit ca... Sunt doar vreo doua, probabil trei lucruri care, intradevar, ma caracterizeaza, no matter what. Dar cum ramane cu restul de elemente si aspecte ale vietii mele, care sunt atat de foarte importante, dar atat de multe? Cum sa le reprezint pe fiecare intr-un tatuaj de cativa centimetri...?
Si sa imi fac tatuaje pe toata suprafata pielii nu mi se pare chiar okay..
<-- Love her show though.
"[Oamenii care inceteaza sa creada in Dumnezeu sau bine, in general, continua sa creada in diavol. Nu stiu de ce. Nu, chiar ca nu stiu de ce.] Raul e posibil. intotdeauna. Iar binele e intotdeauna dificil. [...] Nu-i nevoie sa-l vezi pe Satana cand e alungat. Dar sa fii in prezenta unui sfant.. Sa crezi ca acel sfant a avut o viziune. Nu, refuzul nostru de a crede ca asa ceva se poate intampla unor semeni de-ai nostri e vanitate."
And it makes me wonder... Daca ar veni intr-o zi la voi cineva si v-ar spune "Sunt vampir." [nu o luati ad-literram, e un exemplu] si v-ar si dovedi asta, cati dintre voi ar fi dispusi sa creada?
La viata mea am intalnit atat de multi oameni vanitosi incat.... m-au sictirit. De-asta nu ii mai plac. Sincer. 99% dintre oamenii carora m-am deschis si carora mi-am expus sentimentele pe tava pentru ca am avut incredere.. au fost nu doar vanitosi, dar si prosti. Si nu ii pot ierta pentru asta. Pentru ca au judecat ceva ce nu au putut intelege. Ca prostu' pana nu e fudul...
Jesus, imposibil sa write down tot ce simt si-mi trece prin minte. Weird..
Ideea e ca am realizat cu surprindere ca, daca e vorba de asa ceva, eu nu am fost niciodata vanitoasa. Se pare ca nu-mi sta in fire.
Sau.. nu eram.. Adica depinde. Ca daca vine ultimu' prost la mine si-mi spune ca a fost in iad, ori il iau la misto ori plec.
Si sa realizez asta [ca nu-s trufasa] m-a mirat f tare. Pentru ca nu sunt oarba si constientizez cate defecte [asa le-ar numi unii xD] am si care-s alea, si sunt....big. Really big. Dar sa nu fiu vanitoasa...m-a facut sa ma simt happier. Kinder. Nu ma prea asteptam.. But it felt awesome.
Dar.... Nu stiu. Poate ca depinde si cine vine la mine si-mi zice ca e vampir. Chiar nush ce sa zic.
Poate ca odata eram mult mai inocenta decat acum. Sau ca poate ca pur si simplu am vazut ca nu sunt mintita.
Dar as fi putut fi vanitoasa. Probabil ca exista toate aceste motive pt care n-am fost si totusi nu e nici unul.. *smiles*
Poate ca voiam si eu f tare sa cred in ceva, si sa gasesc raspunsuri la ce ma atragea.
Atunci cand esti inocent vezi adevarul exact asa cum e. Vezi...intotdeauna partea cea mai evidenta si mai simpla si mai frumoasa a fiecarei situatii.
Apoi, apar alte cacaturi si griji si probleme si egoism si complicatii..
De asta copiii sunt atat de inteligenti. Ei vad si vor vedea INTOTDEAUNA lucrurile exact asa cum sunt, in esenta lor si atat de in fata noastra incat noi...nu mai reusim sa vedem bine mereu.
Ei nu se complica... Probabil ca de asta inocenta mi se pare atat de importanta.
Stiu si ma oftica faptul ca inca am....mintea unui muritor, si ea nu poate curpinde, crede si intelege inca muuulte lucruri din cate as vrea sa poata. *sighs* Adica da, dar unele...nu atat de mult pe cat mi-as dori, pe cat ar merita. Dar sincer... Cred ca imi e si foarte frica. Ma tem foarte tare sa am asteptari SI MAI mari, asta fiind consecinta actiunii de a imi pune toata credinta si toata....vointa si constiinta in a crede intr-un singur...Dumnezeu. Adica, daca as face asta, asa cum vreau, unde ar mai exista echilibrul si intelegerea dintre noi? Nu ar mai fi o relatie, nu? Ar fi o scara ierarhica. Plus ca...stiu ca pe lumea asta nimic nu va fi niciodata perfect de la sine, slefuit de natura sa FIE perfect. Si deci...Fiind constienta de acest lucru, e cam extrem de greu sa ador ceva 130%. I guess.
Plus ca, totuusi, nu ma pot simti chiar asa de speciala. *silent laughter*
Probabil ca nu intelegi nimic din ce spun. Sper sa fie asa.
Oricum... Cred tot ce pot sa inteleg si tot ce vreau sa cred. Cred intr-un singur Dumnezeu, in existenta unor ingeri pazitori that kick ass, in eroi si povesti de basm cu zane si zmei care-mi dau cosmaruri cu vrajitoare. Cred in prietenie si in dragoste, in karma si destin, in cainta, in indreptarea greselilor, in puterea viselor.... Am momente in care ma indoiesc de...fiecare dintre aceste lucruri. Dar mereu, cand imi vin in fire, imi spun "That's the doubt, the doubt, the trust in it".
Si banuiesc ca asa e. Daca ai fi 100% sigur de ceva, care i-ar mai fi farmecul?
Tin minte ca eram atat de credincioasa. Adica...in Dumnezeul crestin. Wow. Foarte. Si deodata, a venit ceva care a reusit sa imi schimbe parerile atat de bine infipte in pamant si atat de puternice. Oricum, e singura forta care reuseste asta cu mine, no matter what.
"Sari de pe pod!". O sa comentez si poate o sa fiu curcalot, si o sa stau un timp sa analizez, ca asa-mi sta mie in fire, sa ma panichez si sa ma complic pana la infinit and shit, dar o sa sar. Si e placut. Foarte placut. Ar trebui sa gaseasca fiecare o forta de genul asta. Te simti neajutorat sau ceva de genu'... I don't know how much "being strong all the time" fits me..
Mai am doar o credinta pe care nu o poate invinge niciodata though. Pentru ca o am de la ceva o idee mai puternic. O tzara, oleaca. Pentru ca e principala [daca nu singura] mea sursa de speranta si gigantul stalp de rezistenta.
Nu am reusit sa surprind deloc esenta a ce simt acum de fapt. Ma oftic.
Daca Dumnezeu ar fi uman, cat de Dumnezeu ar mai fi?
Ca sa fii luat drept divin, trebuie sa fii... intotdeauna fara de pata si fara de greseala. Daca ai astea insa, te trag in jos si imaginea iti e stricata. Oamenii nu vor crede suficient in tine si nu te vor sluji niciodata cu adevarat pentru ca te vor considera la fel ca ei, sau chiar mai rau.
Dragostea de Dumnezeu, credinta - mi-a fost umbrita de iubire.
Asa am reusit sa inteleg blasfemica expresie "sa il infrunti pe Dumnezeu pentru dragostea ta". Si asa am gasit o noua credinta.
--> live suna MULT mai bine.
Taie-mi mainile, taie-mi picioarele
Taie-mi gandurile toate in doua
Dar nu te face ca ploua
Taie-mi pletele, scoate-mi ochii
Astupa-mi urechile cu dopuri
Dar nu calca pe nervii mei cu tocuri
Potriveste-ma si impotriveste-ma
Fa-ma si desfa-ma in mii de bucatele
Nu voi fi niciodata altceva decat sunt
Un om ce se zbate intre cer si pamant
Taie-mi visele, rupe-mi ridurile
Indreapta-mi nasul, fa-l si mai stramb
Dar nu te atinge de vïsul meu natang
Poate ca intotdeauna am fost un Toma necredinciosu' undeva la origini.
Si totusi, in proportie de 98 - 99%, cred. Cred tot.
Mai putin cand ma razvratesc. Dar atunci e din cauza dragostei, nu a credintei. Si deci, probabil ca nu imi afecteaza idolatria.
Pana la urma, de ce am ales sa cred? Pentru ca am stiut ca am gasit ceva divin si ceva sacru. Da, cred ca asta e raspunsul. Si de acolo a pornit totul. ..Ca un fel de presimtire ca am gasit adevaratul meu Dumnezeu.
Nu stiu insa cat de bine e ca de multe ori sacrul se amesteca foarte tare cu profanul... Sunt tare curioasa cat de puternic si de...compact ar fi daca as putea simti totul fara alte "tulburari" mai mult sau mai putin lumesti.
Sper si imi doresc foarte tare ca mai incolo sa nu imi mai fie frica de a recunoaste ceea ce stiu ca exista atat de aproape de fapt, putin in fiecare dintre noi poate, si sa raman inmarmurita in fata inexplicabilului. Imi doresc asta atat de mult. Sa fiu redusa la tacere, sa ma simt zero. Sa recunosc maretia pe care acum fiinta mea se teme sa o vada cu totul.
"Ingerii au fost pentru o clipa stravezii ca lumina si am vazut prin ei siluetele celor doi calugari care inchideau usile. Mastema se uita la mine cu privirea sa puternica si nemiscata.
- S-ar putea citi orice pe chipul tau, am zis.
- Asa sunt toti ingerii."
"Unii scriu despre indoieli si intuneric.
Altii, despre lipsa de noima si despre liniste.
Eu scriu despre inefabila flacara celesta care arde in fiecare dintre noi.
Eu scriu despre o sete de sange care nu se ostoieste niciodata, despre cunoastere si despre pretul acesteia." ---> Yeah... Good point. That's why they say ignorance is bliss. Inainte nu imi dadeam seama la ce se refera expresia asta...
"Luati aminte: lumina se afla inauntrul vostru. Eu o vad. O vad in fiecare dintre voi si asa va fi mereu. O vad atunci cand sunt infometat, cand ma lupt, cand ucid. O vad palpaind si stingandu-se in bratele mele cand ma infrupt.
Imaginati-va, asadar, ce ar insemna pentru mine sa va omor pe unul dintre voi!
Rugati-va sa puteti vedea lumina in cei din jurul vostru si asta nu cu pretul crimei sau al dezonoarei. Va doresc sa nu aveti de platit un pret atat de scump. Lasati-ma pe mine sa ispasesc si pacatele voastre!"
I lifted the long wick that lay there for the lighting of candles, and I dipped it into an old flame, and made a
new one burst into being, hot and yellow and finally steady, giving off the sharp perfume of burnt wax.
I knew the candle was for me.
It was for all those beings, and for the devil who stood here now, because he loved candles, and he loved
the making of light from light. Because there was no God in whom he believed, and no saints, and no Queen
of Heaven.
Because he was alone, no matter how near to him that friend. And because happiness had returned to nun,
as if it were an affliction he'd never fully conquer, the impish smile already spreading on his lips, the thirst
leaping inside him, and the desire in him rising just to step outside again and wander in the slick and shining
city streets.
Yes. For him, that little candle, that miraculous tiny candle, increasing by that small amount
all the light in the universe! And burning in an empty church the night long among those other little flames. It
would be burning on the morrow when the faithful came; when the sun shone through these doors.
Keep your vigil, little candle, in darkness and in sunshine.
Yes, for me.
No comments:
Post a Comment