Am o stare dubioasa… E oarecum visatoare si warm and fuzzy asa.. Weird. Nu m-am mai simtit de mult asa... dunno… increzatoare? Desi… Asta e doar un 1% din tot ce simt eu de fapt (restul nefiind chestii prea fuzzy), dar e atat de intens incat ma copleseste. And that’s pretty much awesome.
Ma simt atat de… sa indraznesc sa spun “bine”?, incat nici sa scriu nu pot, nu am stare.
<< “Alchimistul” e una din cele doua carti care m-au schimbat, pe mine, viata mea, si modul in care sa privesc lumea. In “Alchimistul” se explica perfect ideea ca “everything happens for a reason”, pe care am aflat-o peste cativa ani dupa citirea cartii, de la tine. Probabil “Alchimistul” a fost pentru mine un prolog pentru ce aveam sa invat mai tarziu. Se spune acolo ca orice dorinta, orice vis, orice speranta, orice sentiment sincer si orice lucru pe care ti-l doresti din toata inima, s-a nascut in sufletul tau pentru ca asa doresc Universul, Dumnezeu, si destinul. S-a nascut in tine cu un motiv, si acel motiv e ca trebuie sa se intample. Altfel nu se nastea. Nu il simti degeaba. Se spune acolo ca atunci cand vrei ceva din toata inima, “tot universul conspira sa iti implineasca dorinta”. Invatasem foarte mult din acele cuvinte si chiar ma schimbasera, ma ghidam dupa ele. Chiar ma conectasem cu ele intr-un mod ciudat si, copil fiind pe cand le citisem, simtisem ca sunt adevarate. Si le-am pastrat mereu in suflet, se intiparisera in mine. [...] >>
This is a post scriptum in an old old letter to a good friend.
Am dat copy-paste aici pentru ca mi-a fost lene sa tastez de una singura cam aceleasi idei.
So, Alchimistul de Paulo Coelho a fost prima carte importanta din viata mea. *smiles*
And, as I said, de acolo am invatat primele lectii importante in materie de “cum functioneaza lumea asta in mod... oarecum nematerial”. De-a lungul timpului, a mai fost un roman care m-a marcat enorm, desi in alt mod, si din care am primit o alta lectie extrem de importanta. Apoi, a urmat sa primesc altele, mici dar… foarte curprinzatoare, de la unul dintre scriitorii mei preferati. *smiles* Si continui inca sa invat.
Au fost cateva momente – nu multe, dar intense – in viata mea in care am avut anumite “rascruci”, in care mi-am pus cate o intrebare majora, care urma sa isi lase amprenta pe viata mea. Sa fi fost vreo trei…? Asta din ce imi amintesc in ultimii trei ani. Si oricum astea sunt cele mai inteligente si interesante lectii invatate. Tin minte ca la majoritatea intrebarilor de genul asta am primit raspunsurile, sau, mai bine zis, am fost in stare sa le vad, dar la una din ele… nu. Si era foarte importanta dar nimeni nu era in stare sa imi raspunda, iar eu eram prea devastata ca sa reusesc singura.
Oricum, timpul le rezolva pe toate, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca finally, m-am prins eu singura din mers cum sta treaba.
*bea pentru a treia oara pe ziua de azi, hahahahaha*
Mama ei de stare de "plutesc deasupra pamantului" or whatever, ca nu ma lasa nici sa ma concentrez sa fac altceva, dar nici sa scriu ceva concret nu pot.
Asa.
De foarte curand, m-am aflat la o alta rascruce. De fapt, cred ca inca nu a trecut, dar sunt pe calea cea buna acum, i think. Well, si faza e ca.... Din experienta anterioara, invatasem un anumit lucru. Bine, de fapt sunt mai multe, evident, si faza e ca.. tot ce mi se "releva" in mod miraculos de-a lungul vietii, devine pentru mine ca un fel de regula, si probabil ca imi intra in acel set de principii, sau cel putin le influenetaza. Ca un fel de... nush, proverbe mai mult sau mai putin noi si personalizate, pe care de multe ori le creez, si pe care le folosesc in continuare si pe care ma bazez cand am nevoie. Banuiesc ca fiecare are nevoie de ceva "divin" in care sa creada. Unii aleg crestinismul, altii islamismul, etc. Eu aleg... asta. Si multe altele. Banuiesc ca ma ajuta sa nu ma simt singura si sa nu ma sperii ca poate nu e nimeni acolo care sa pastreze un oarecare echilibru.
Am credinte... dubioase. E ca un fel de religie, doar ca nu a auzit nimeni de ea. Daca sunt intrebata in ce cred... nu as stii ce sa spun. Incerc sa gasesc un nume, dar nu exista. Bine, exista pentru...Dumnezeul in care cred. El e...number 1. Cand sunt intrebata ce religie am, ceva face click in capul meu si el imi apare in minte. Dar pe langa, sunt o groaza de alte multe lucruri.. Si lor, per total, nu le-as putea da un nume.
Cred in multe chestii, in mod gradat, i guess. Si in mod diferit in fiecare. Uneori imi place sa spun/cred ca am inventat o noua religie, care e cel mai aproape de adevar, si ca toti ceilalti ar trebui sa o urmeze. Dar sincer... Tin prea mult la ea ca sa o impart. Sunt egoista. Si e a mea. Si oricum, inca nu e gata, continui sa o creez, asa ca jos labele. xD
Totusi e ciudat si enervant, dar atat de interesant, ca oamenii intotdeauna interpreteaza TOTUL. Si de cele mai multe ori [adica in 99,9% din cazuri] in mod gresit. Si eu sunt om. Deci ma cam tem sa nu fac si eu aceleasi greseli. I dunno, nu a venit nimeni sa imi spuna ca I'm the chosen one or something, si ca nu gresesc in tot ceea ce fac sau in ceea ce cred.. Si oricum, chiar si ei [the chosen ones] o dau in bara pana la urma, pentru simplul motiv ca sunt oameni. Dunno...
Exista un subiect care ma chinuieste de ceva timp. Si l-am lasat in mod intentionat in aer, deoarece deocamdata nu am suficiente cunostiinte pentru a ma pune fata in fata cu el, si probabil ca nici nu sunt suficient de grown up pentru asta inca. Nu las multe lucruri si idei de genul asta sa ma chinuie, imi place sa imi raspund la orice. Sa am totul aranjat si oarecum sub control. Deci nu sunt multe teme nerezolvate prin mintea mea. Poate doar vreo doua, trei, printre care asta, care... tre sa recunosc ca ma cam depaseste: Calatoria in timp. Si...timpul in general, i guess. Cu trecut, prezent, viitor.
As avea foarte multe intrebari referitor la... toate parile acestei probleme, dar.. nu vad rostul sa le enumar aici fara raspuns. Mai mult m-ar freca la creier si la pitici. As deveni mai constienta de ele and that would kinda suck. Deci, aman din nou confruntarea. Dar mana in mana cu chestia asta, sta.... schimbarea viitorului.
Si stau si ma intreb: cum e frate cu destinul si cu "ce iti e scris, in frunte iti e pus" si cu chestiile de genul asta? Si cum e cu schimbarea trecutului? Si cum e cu cunoasterea viitorului? Cat de eficienta si de "buna" e, daca everything is uncertain? Si de ce destinul e doar semi-construit? Sunt atat de multe unghiuri din care poti privi toata chestia asta si mi se pare pur si simplu... mind blowing. Ma fascineaza tema asta.
Banuiesc ca inca nu am reusit sa imi explic toate dilemele astea, dar reusisem - acum nu mult timp in urma - sa fiu sigura de ceva: Iti poti schimba destinul. Sau nu destinul, cat viitorul. Pentru ca-s chestii cam diferite.
Treaba [imi imaginez ca] sta cam asa: Te nasti in punctul x, timpul y. Si destinul e ca o foaie d-aia dintr-o carte de colorat, in care tre sa unesti punctele ca sa apara din liniile facute un personaj din desene animate [or whatever] si dup-aia sa il colorezi. Adica ai pe acea hartie niste puncte facute dinainte cu rosu. Puncte importante unde trebuie sa ajungi. Dracu' stie de ce. *laughs* Da' iti sunt prestabilite. Si tu iei creionul [adica pixu', nu creionu' - ca pe ala il poti sterge, iar in realitate asta nu prea e posibil; o fapta facuta si un cuvant spus asa raman, nu ai guma de sters] si incepi si trasezi ca bou' liniute, cum crezi tu de cuviinta, pentru a ajunge la cate un punctulet din ala rosu.
Le trasezi cum crezi tu mai bine, in functie de oportunitati, alegeri, actiuni. Poti sa ajungi acolo direct, printr-o linie aproape dreapta si frumoasa, sau sa dai pe laturi ca retardatu' pentru ca inca nu stii cum sa tii pixu-n mana. Te priveste.
Dar teoria e ca acele puncte facute cu rosu sunt de neevitat. Cel putin asa imi imaginez.
Si acum treaba sta asa. Tu nu stii in ce consta acele puncte si nu stii cand vin si care sunt. Deci e logic ca oricum nu le-ai putea evita. Dar daca le afli... Teoretic, esti mai avantajat decat restul oamenilor. Teoretic, te ridici la un alt nivel. Teoretic, cunosti mai mult si deci, mi se pare cam logic sa detii mai multa putere decat un simplu om.
Daca te ridici deasupra desenului si te uiti la el, si da, nu poti sterge ce e deja pus acolo, dar nu e logic ca il poti schimba? Sau sa desenezi ceva peste? Sau sa o iei in alta directie..? Pare logic. Desi e adevarat, nu cred ca te poti pune cu destinul. Mai ales cand el nu vrea sa te ia in seama. Dar macar in teorie, pare foarte evident ca poti face CEVA.
Asta e teoria... In practica... nu cred ca stiu cum e.
Din experienta proprie, am observat ca atunci cand stiu ca trebuie sa se intample lucrul cutare, il pot opri. Pana acum asa [cred ca] s-a intamplat. Dar indeed, erau chestii mici. Nu cred ca era vorba de vreunul dintre acele puncte rosii de pe schita.
In Alchimistul se vorbea si despre asta. Unul dintre citatele pe care le-am retinut de acolo si dupa care ma ghidasem pana acum era "Dumnezeu nu iti arata viitorul decat atunci cand trebuie sa il schimbi". Chestie care mi se pare(a) foarte logica.
And still... Sa luam ca exemplu pe cineva care cunoaste viitorul. Vezi Cassandra din Antichitate, la greci. Era prezicatoarea pe care nimeni nu o lua in serios. Fusese blestemata de o zeita [parca] sa aiba darul asta dar sa nu o asculte nimeni niciodata. Unul din lucrurile pe care le-a spus a fost "Nu primiti calul in Troia, va va distruge" si ei "Batman, Batman". Pana la urma tipa a innebunit. Mi se pare normal; sa stii toate nenorocirile care urmeaza sa vina, si sa nu poti salva pe nimeni..
Bine, dar ea era blestemata. Poate daca ceilalti ar fi crezut-o, ar fi reusit sa scape, sa schimbe ceva. I guess...
Se poate si sa stii ce urmeaza sa se intample, dar sa nu VREI sa schimbi ceva. Dar oare daca ti-ai dori asta foarte tare... si daca ai stii ca urmeaza sa vina momentul x, oare ai reusi sa... faci ceva?
Sa actionezi in asa fel incat consecintele faptelor tale sa te conduca spre alt drum? Asa reusesti sa eviti nitel ce urmeaza sa vina? Asta probabil ca ar schimba "contextul", dar nu si "punctul rosu" prin care - teoretic - ORICUM vei trece. Dar adevarul e ca acel context conteaza foarte mult. Schimba cam tot.
Iar atunci cand ajungi in acel punct... Cum faci sa scapi de acea situatie, daca nu iti convine? Si oare poti face asta? ..Teoretic "Ce iti e scris in funte ti-e pus". Asta o stiu de cand eram mica, de la tata. Tot el mi-a mai spus ca omul caruia ii e scris sa moara din cauza apei, nu va muri niciodata impuscat, de exemplu. Si totusi... Daca iti e scris sa mori din cauza fumatului, dar ceva te determina sa te lasi... Atunci nu ai schimbat un "punct rosu"? Nu ai scapat de el? Si se schimba iar totul.
Dar chestia e ca poate... poate iti era scris sa schimbi asta. Si atunci esti tot o marioneta in mainile destinului...
Desi.. de multe ori stau si ma gandesc... Si daca iti e scris sa mori de cancer la plamani, sa zicem, si opresti cauza acelui eveniment, nu cumva soarta oricum e de neimvins, si deci vei muri tot de cancer, dar la altceva..? Who knows... E una din chestiile care ma bat la cap. Si chiar nu stiu cum e pana la urma... Banuiesc ca depinde de soarta daca vrea sa te lase in pace sau nu..
Cred ca nu te poti pune cu destinul. Nu stiu de ce, poate pentru ca mi s-a dovedit ca oricat ai lupta, el exista si tot unde vrea el ajungi, si am simtit asta pe pielea mea, si pur si simplu daca el nu vrea ca tu sa faci ce iti doresti, nu reusesti si gata. E batut in cuie si asa va ramane, orice ai incerca.
Si deci, am putut schimba / evita unele lucruri, pe cand pe unele pur si simplu nu. Si cat am luptat si pentru alea....
Si pana acum credeam ca daca iti doresti foarte tare sa schimbi un punct rosu din ala, chiar poti. Eram atat de convinsa de asta, ca poti schimba absolut ORICE iti doresti. Pana cand am observat ca sunt singura care crede asta dintre prietenii mei. Si asta mi-a taiat destul de mult din aripi.
Butterfly Effect e filmul meu preferat. Si cam si Donnie Darko. Si ma intreb sincer daca e din cauza faptului ca amandoua prezinta acest subiect. Probabil ca da..
Si pentru ca e vorba de oameni simpli care salveaza ori persoana iubita, ori.. cam pe toata lumea. Si asta m-a impresionat foarte mult. Ca Evan ar fi facut orice ca sa o salveze pe tipa, chiar si sa renunte la ea...
Butterfly Effect mi-a deschis apetitul pentru subiectul asta cu schimbarea destinului si m-a ajutat sa imi definitivez unele idei importante pt mine, pe cand Donnie Darko... sincer, mai mult m-a intrigat si m-a facut sa imi ridic altele... Dar pe astea inca nu mi le pot explica.
Omul e fiinta asta superioara celorlalte fiinte cica, dar facut "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Blaga a interpretat chestia asta intr-un mod foarte indraznet, spunand ca inseamna nu ca Dumenzeu e un om in cer, ci ca omul e Dumnezeu pe pamant. Chestia asta m-a facut sa zambesc. Mi se pare foarte interesanta. Nici eu nu consideram ca acel Dumnezeu ar arata ca noi acolo in "ceruri", cum interpreteaza multe persoane.
Omul e fiinta asta mijlocitoare. Nu e nici animal, cum s-ar spune.. fiara salbatica, dar nici fiinta divina. E undeva intre aceste doua lumi. Si are liberul arbitru de a se cobori cat de jos vrea, asemanandu-se cu fiintele mai lipsite de ratiune, sau... se poate ridica la divin, daca doreste si stie cum.
Heh, o idee foaarte frumoasa. Dar daca ar fi asa, si fiecare din noi s-ar putea ridica la nivelul ALA la un moment dat, si sa fie asemeni acelei forte, sau pe acolo pe langa ea, nu inseamna ca acel om si divinitatea ar fi oarecum la egalitate? Nu inseamna ca ar fi o infruntare in care omul chiar ar avea sanse sa castige?
Nu consider ca eu sunt la acel nivel. Hahahahahahahahahahaha, nu. No way. Nu sunt nici macar un om... suficient de bun. Mai am ATATEA de invatat.. Mai am atat de crescut...
Dar.. in teorie, se arata ca un om ar avea sansa sa invinga, si sa castige lupta impotriva destinului, divinitatii, sau mai stiu eu ce.
Iar cat timp e aici... are si aici beneficii. Cred ca omul poate face ORICE isi doreste. Dar numai sa isi doreasca asta cu adevarat. E o idee preluata din Alchimistul, indeed, chestia cu "iti doresti cutare lucru pentru ca Universul doreste ca tu sa doresti asta, si pana la urma ti-l va da, pentru ca asa e scris." Nu se foloseau exact cuvintele astea but anyway. E un fel de "Everything happens for a reason".
Eh dar problema mea intervine atunci cand ceea ce iti doresti foarte foarte mult nu e ceea ce iti e scris. Atunci... cate sanse ai avea sa castigi, daca te-ai lua la tranta cu destinul? Pentru ca destinul e totusi.... destin. Adica e cam foaaarte de neinvins. Dar pe de alta parte, statutul tau de om si de "creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" - care inseamna ca ai si tu o oarescare putere divina - iti ofera acea sansa de a face ORICE. So yeah. WHAT happens then?
I'm so. fucking. curious. Care e mai tare? Care castiga, si CUM? Daca destinul chiar nu ti-ar permite sa faci ceva impotriva lui, ce ai putea sa faci ca sa il "pacalesti"? Cat de bun ar trebui sa fii?
Si cum gasesti dara aia de putere divina care zace in tine si cum inveti sa o folosesti?
Si mai ales, cat de tare ti-ai dori ceea ce nu poti avea?
Si daca reusesti sa castigi, s-a intamplat prin fortele tale proprii, sau tocmai pentru ca destinul ti-a dat aceasta sansa? Si astfel iti arata doar ca e mai bun decat tine, pt ca zice razandu-ti in fata: "Hai mah sa-l las si p-asta sa creada ca e cum zice el, ca oricum mi se falfaie. Hai ca e baiat bun, nu strica sa inchid ochii o data".
Asta e alta fata a problemei, cum ar fi "partea a doua".
Pe de alta parte... Ce inseamna cand destinul iti trimite semne ca sa iti arate ca poti castiga? Desi tu stii ca pe schita sunt desenate cu totul alte puncte. Atunci acele semne de unde sunt, de la ceva mai sus pus decat soarta? De la ceva si mai divin, si mai puternic? De la ceva care...te place foarte mult? E cineva / ceva acolo sus care te vegheaza si careia ii pasa nitel de viata ta neinsemnata si totusi atat de importanta? Si daca da, wow, cat de norocos esti? Oare si ceilalti patesc la fel? E cineva care le arata in parte ce au de facut, daca au "ochi" sa vada si minte sa inteleaga?
Dar DE CE semnele arata contrariul destinului?
*sighs* Lumea asta e atat de interesanta uneori...
Cum se face cand efectiv simti si... sufletul tau e convins 99,99% ca acele trei cuvinte citite intr-o carte iti marcheaza viata? Si ca te reprezinta? Si ca sunt acolo scrise special PENTRU TINE si pentru viata ta..? Frickin weird... Esti sigur de asta, desi... e atat de...imposibil.
Si totusi e atat de greu... Ca indoiala e intotdeauna acolo. Doar ca uneori creste si te devoreaza. Alteori nu ii permiti. Dar e mereu acolo, in coltisorul ei. *smiles* In orice situatie. Nu cred ca poti fi sigur de ceva niciodata, nici Cassandra nu cred ca era... Si sincer, indoiala e singurul sentiment care te poate innebuni. De cele mai multe ori indoiala macina si doare mult mai tare decat adevarul. Adevarul are demnitatea asta de a iti da resemnare. Indoiala in schimb... e cel mai aprig si nemilos dusman.
Even though... Dupa cum spuneau Placebo, "That's the doubt, the doubt, the trust in it"..
Asa cum fara rau nu ai recunoaste binele si fara intuneric nu ai aprecia lumina.
Asadeci, ceea ce invatasem eu pana acum referitor la "poti schimba viitorul atunci cand il stii, pt ca duh, de asta l-ai aflat" e gresit..? E una dintre cele mai importante lectii pt mine. Si acum ma cam indoiesc de ea. And that's kinda really fucking confusing.
Cat despre acea impresie despre forta care mi-ar arata drumul.. De cateva ori am patit sa ma prind cine e si sa o recunosc. *smiles* In majoritatea cazurilor nu..
I dunno, poate asa ne e scris tuturor, sa existe anumite semne care sa ne ghideze si doar cativa sa fie capabili sa le citeasca. Eu m-am ridicat putin la alt nivel, datorita acestui lucru, ca sunt in stare sa le recunosc, i guess. Probabil ca uneori le iau prea in serios si o dau in paranoia, da' ma rog.. Cele de baza oricum sunt acolo.
Si totusi... poate ca destinul e facut in functie de karma si tinand cont de "cum iti asterni asa dormi", dar... Daca e facut special pentru tine, dupa dorintele tale de care inca nu ai devenit constient, si dupa...exact ce ai tu nevoie? Poate ca la origini e doar o macheta a dorintelor tale ascunse. Poate de asta nu te lasa sa il schimbi atunci cand ceea ce vrei e fals, dar iti mai ingaduie asta atunci cand chiar ti-o doresti..
That's the end, and that's the start of it.
That's the whole, and that's the part of it.
That's the high, and that's the heart of it.
That's the long, and that's the short of it.
That's the best, and that's the test in it.
That's the doubt, the doubt,
the trust in it.
That's the sight, and that's the sound of it.
That's the gift, and that's the trick in it.
No comments:
Post a Comment