Hullabaloo

Vreau Hullabaloo si in Romania. xD

Genial.

Space Dementia nu a mai insemnat/exprimat atat de multe pentru mine ca in zilele astea.



"H 8 is the one for me.
Gives me all i need."

"I feel my wings have broken in your hands."

Nu imi amintesc sa fii scris vreodata despre prietenie. Si totusi... dintotdeauna a insemnat totul pentru mine. Consideram ca prietenii sunt mai importanti decat orice altceva. Era cea mai importanta "valoare" a mea.

Well, sincer, de cand m-am indragostit, prietenia nu a mai fost atat de importanta pentru mine. Adica da, evident, dar... Gasisem ceva suficient de puternic cu care sa poata concura. Acum nu cred ca as putea alege care e mai importanta, they both are.

Bai, nu as putea spune ce e prietenia. Gen nu o pot defini. Probabil ca e la fel ca dragostea, doar ca nu simti ca vrei sa i-o tragi persoanei aleia pana lesina.

Un prieten adevarat e mereu acolo, vorba aia, si la bine si la greu, in fiecare zi, mai mult sau mai putin neconditionat [nu cred ca exista ceva 100% neconditionat pe lumea asta], pentru ca ii pasa de tine. Un prieten te va apara atunci cand e nevoie. Un prieten NU te minte. Un prieten iti va spune intotdeauna adevarul. Un prieten te va ghida intotdeauna in directia pe care o considera potrivita pentru tine. Un prieten e dispus intotdeauna sa te ajute, cu orice poate, fara sa ii para rau or smth.

I dunno, sigur sunt mai multe chestii de spus, but i just can't write about it. *scratches head*

Nu multi verifica toate chestiile astea de mai sus.. E atat de greu sa gasesti un prieten adevarat.

Cand esti copil, e foarte okay, deoarece chiar nu iti pasa prea tare ca prietenul de joaca din parc nu mai vine si a doua zi, si uiti de el.

La pubertate... Va jucati v-ati-ascunselea si va certati din nimicuri si furati flori si corcoduse.

In adolescenta... Incepe sa te doara daca Roxana / Maria / Cristina spune altora ca iti place de baiatul X, desi o rugasei sa isi tina gura. Si cred ca atunci incepi sa te prinzi ca lumea nu e atat de roz pe cat ai fi vrut si pe cat poate ca ai crezut pana atunci.

Am "schimbat" multi prieteni. Am avut "best friends" pentru ani de zile. Persoane chiar misto, care imi erau prieteni adevarati. Singurele probleme interveneau la caracter, ca ne mai bateam uneori cap in cap or something. Si probabil eram prea cu ciunga-n par ca sa fi invatat cum se lasa de la tine.

Nu am nimic sa le reprosez unora. It was.... Tot ce imi dorisem la momentul ala. Si totusi... nu i-am putut pastra pe langa mine. Si uneori imi pare rau pentru asta.

Nu stiu, maybe it just wasn't meant to be... Pur si simplu.. aveam nevoie de altceva / altcineva. Si am mai incercat sa reiau legaturile dupa aia, dar... Not the same. Chiar nu imi pot explica ce s-a intamplat.

Decat poate ca Dumnezeu nu a vrut sa am prea multi prieteni. *smiles*

Ah da cred ca stiu de ce nu am mai putut ramane langa oamenii din trecutul meu. Pentru ca nu m-ar intelege. Nici modul de viata, nici ideile, nici dorintele, nici sentimentele etc. Nu sunt lucruri prea...normale. And they're human.

Plus ca... sincer, pentru mine, multi oameni in jurul meu ar insemna batai de cap. Si deja le am pe ale mele. Si ma...pierd foarte tare in ele. Si le iau si ma iau foarte in serios. Si daca ar mai fi si altii in jurul meu, mi-ar distrage atentia, si m-ar cam deruta i guess. Plus ca m-ar enerva cand i-as vedea cat sunt de "habar nu am pe ce lume traiesc", si/sau probabil ca as incerca sa ii ajut, daca mi-ar pasa suficient. Si deci, m-as lega la cap fara sa ma doara.

De asta prefer sa fiu singura, desi e greu. Nu stiu daca imi place singuratatea, dar... asa am grija doar de mine. Si imi vad de ale mele. Si sincer, chiar consider ca am lucruri importante de facut in lumea asta. That's why i don't allow strangers beside me. Adica da, in general imi place mie sa ma complic, cam in orice situatie, dar cu lucrurile care conteaza.

Maybe that's why i don't really like (new) people. Sunt atat de derutati si prinsi in material, si multi se dau atat de destepti cand de fapt nu cunosc nici macar 20 % din cum functioneaza lumea asta si de ce. Si sunt atat de confused cu totii... Si majoritatea nu stiu ce vor de la viata asta, si sunt atat de nerecunoscatori pentru ea... Si multe multe alte motive. Pur si simplu ma enerveaza. Pentru ca prostia de orice fel ma scoate din sarite.

De asta... persoana careia ii e scris sa stea langa mine, trebuie sa fie.... mai mult decat "wow".

Ceea ce ma amuza e ca... inca mai sper (si cred) ca exista asa ceva in lumea asta mare. Asta e unul din rarele momente in care optimista din mine iese la iveala. La origini..chiar eram o optimista. Heh.


Trebuie sa fie fascinant... Pur si simplu sa ma fascineze... Vreau sa pot sa ma uit la el cu orele si sa nu ma pot satura... Si vreau sa descopar in el lucruri care sa ma lase masca si sa imi faca inima sa bata mai tare si sa ma faca sa tremur de mandrie.

Vreau sa imi fie mama, tata, frate, prieten, iubit. Vreau sa imi castige respectul. Si sa ma faca sa ma gandesc la el aproape in fiecare clipa.

Be careful what you wish for, cuz you just might get it. Recunosc, imi e frica de ce imi doresc. Dar nu pot nega.

I want love. I need it. Vreau dragoste, artificii, drama. Tragedie, pasiune si sange. Si liniste.. Vreau... povestea de basm. Calul alb and shit. Si nu doar vreau, dar am nevoie de asta. I want it with all my heart.

Vreau... sa fiu salvata.

Cine va reusi sa faca asta, cu siguranta e un super-erou.



Eu nu mai sunt in stare de asta..


..So i guess this is BUM.

Showbiz..

my legs hurt. my feet hurt. my head hurts... E a treia zi in care simt ca imi va imploda..

i'm so very tired... pe toate planurile.. TOATE.. mai putin.. doua persoane. dar nici acolo nu imi merge minunat, i can feel it.

i want cool Oana back.


nu stiu de la ce o fi, bac, stres, schimbari bruste, stres, stres... poate stres? ah, am spus si de stres? si nu in ultimul rand, cred ca si de la stres.

nush.

blah.


I just ADORE his voice si cum suna pe melodia asta... Si accentul, si modul atat de sweet si totusi agresiv in care rosteste cuvintele... *is fascinated*




Cineva odata a spus ca viata e facuta din partile bune si din partile rele. Si ca daca acum dai numai peste ce e rau, ce ar trebui sa faci e sa inghiti si sa astepti sa vina si lucrurile bune mai incolo. Si sa speri. Well, poate suna foarte egoist si naspa, dar.... Eu cat mai tre sa astept..?

Hmph...

Nu imi dadusem seama pana acum, dar.... de pe 7 mai incoace, ceva s-a schimbat in ceea ce ma priveste. Ceva s-a schimbat in mine din momentul acela.

Si ceva din mine s-a pierdut pe drum... Am lasat multe in spate, in urma mea. Farame..

Astazi... a fost o zi plina...

Astazi m-am surprins gandind ca de acum incolo poate ar trebui sa fac lucrurile pentru mine. Nu pentru vise. Nici pentru altii.

Astazi am ajuns sa spun ceva ce nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge sa spun vreodata. Si sa simt ceva ce nu voiam sa simt vreodata. Inca nu as vrea dar nah... Too tired to fight against it anyways...

Plus ca... Deja mi-am incalcat principiile o data, asa ca nu stiu daca mai cred la fel de tare in ele...

Nu m-am mai simtit niciodata DEFEATED cum m-am simtit in toata luna asta... De atat de multe ori.

Am scris la un moment dat ceva despre suflete pereche. Si tin minte clar ca eram foarte inversunata si consideram ca avem doar cate unul adevarat. Acum... cumva... astept sa mi se dovedeasca contrariul. Sau ceva de genul asta...

"De ce?" "Pentru ca merit."

Hmph. How L'oreal-like.

..Pentru ca merit.

I'm just... very tired...

Don't know you yet. And still...

I used to hate you. Now I want you.


Hm... *sad and dissapointed of herself* I really am changed..

Divine. ..Or not?

Oamenilor le place sa se supuna.

Asa a fost dintotdeauna, dupa cum se vede inca din cele mai vechi timpuri. Intai au aparut din astea, cum ar fi zeul focului, zeul fulgerului, zeul soarelui, zeul sexului. Da, ce credeti ca reprezentau zeitele fertilitatii? F**ai la greu i guess.

De ce au simtit nevoia oamenii prmitivi sa inventeze fiinte divine? Pentru ca erau prea speriati de ceea ce se intampla in jurul lor, si multe lucruri nu puteau fi intelese.

[Da, omul e o fiinta curioasa si dubioasa, deoarece nu se teme sa vaneze si sa se lupte cu fiarele si sa infrunte mai stiu eu ce dinozauri, dar totusi se teme de fulgere (si da, si in zilele noastre e la fel, desi la alta scara, la alt nivel). De ce? Pentru ca reprezinta necunoscutul. Si oamenii INTOTDEAUNA se tem de necunoscut. Why? Why are we so afraid of it? Inca nu am reusit sa imi dau seama...]

Asa ca aveau nevoie sa se simta cumva protejati, cumva recompensati daca sunt baieti cuminti. Si probabil ca asa au si inceput sa isi construiasca legi, societati mici, etc.

Apoi s-au trezit unii destepti sa spuna ca nu frate, nu e bine asa, hai sa avem un singur zeu. Si acei destepti au inventat monotesimul. De fapt chiar un "zeu" l-a inventat. Akenaton, asta o avea de nevasta pe Nefertiti.. Erau veri intre ei, si oricum se f**eau fiind rude, deci de-aia aveau capetele mari [no, really, de aia aveau alea pe cap atat de mari, din cauza unei deformari sau ceva de genu'] Erau faraoni, deci alesi de catre oameni ca zei trimiti pe pamant. Puteau face ce vor. Si nenea Akenaton asta s-a trezit ca vrea sa fie el singurul zeu recunoscut. Cred ca suferea de narcisism acut... Mai stiu eu pe cineva... Si s-a retras omu' si a incercat sa isi faca o mare cetate mare si sa faca pe toata lumea sa i se inchine. Si a reusit exact contrariul, deoarece egiptenii l-au urat pentru asta si se rusinau cu un asemenea faraon in istoria lor.

[Traiasca Stoica. Datorita lui mai tin minte toate astea. Really. 'Ts really cool.]

Asa deci, din aceeasi nevoie oarba de a se lasa in mainile unei forte supreme, oamenii si-au creat "idoli". Efectiv au considerat ca oricine e putin mai rasarit decat restu', e trimis de divintate. Ceva de genu' "WOOOOOW he is so cool *dumb stare and little drool*" Si i-au pus acelei persoane toata puterea in brate. Si l-au facut faraon. Si l-au facut rege. Si l-au facut popa.

Asa s-a creat monarhia, asa s-a creat clerul, asa s-a creat "Casa Domnului" and all that shit.

Foarte frumos.. ca poveste.

So yeah... Intai si-au inventat zei cu puteri divine, apoi si-au imaginat cum astia trimit oameni cu puteri exceptionale [cine stie ce reusisera sa faca pt a impresiona turmele de gura-casca] si cum acei zei se transforma [pe la venirea lui Jesus asa] intr-unul singur si acesta isi spune cuvantul prin ALTI trimisi, tot oameni, si mai sfinti si minunanti, si astfel ne dau/da [zeii/zeul] noua de stire de vointa lor/lui.

Bestial.

Si dupa ce au creat toate astea, au inceput sa se omoare intre ei de dragul acelor oameni carora li s-a dat putere absoluta. Ori deoarece credeau in ei orbeste, ori pt ca unii erau suficient de rasariti incat sa se prinda ca la putere e doar un om, ca si ei. Si ca ala face ce vrea cu ei. Sau ca a vinde indulgente nu e chiar calea perfecta spre Rai. Inteligenti oameni.

Si au inceput sa se omoare intre ei, din nou si din nou, pentru ca isi inventasera prea multi zei! Si pentru ca au fost suficient de dobitoci incat sa nu ii accepte pe cei inventati de altcineva in afara de ei insisi. Dar oh Doamne, almighty God and sweet Jesus, esti un crestin atat de bun daca macelaresti si arzi oameni de vii incuiati -omg- CHIAR in biserici, ca sa iti impui religia. Ai o scuza, ai facut-o pentru a inceta crimele ereticilor care nu cred in Dumnezeul tau.

o.O

My point is... it's really weird, you know, how people NEED so much to believe in soemthing, to cling to it, to put their lives into its power. We all do that. Depinde insa daca alegem si ceva....worthy. Adica da frate, "give me something good to die for to make it beautiful to live". Astia suntem noi. Sincer, foarte frumos. But... Sa fii orbit de asta? Sa ucizi nevinovati in stanga si in dreapta?

Si nu zic nu, fiecare religie are o multitudine de parti bune si invataturi misto si stuff. Acum depinde si cum sunt respectate / interpretate. Dar... WHY? De ce dorinta asta oarba de a iti pune tot ce ai in ceva ce nu cunosti / intelegi? De ce te-ai inchina unui rege si l-ai considera...parte din Dumnezeu, daca el nu a fost niciodata parte din viata ta? Ma rog, pe vremurile alea nu s-ar fi putut pune problema asa, ei asa se nasteau, cu invataturile astea and stuff... Fucking weird though!

Si da, si eu... am credintele mele. Si cred in ele ORBESTE si cu pasiune. Dar... I dunno, nu creez nimic din asta, nu creez societati cu ele. Sincer, incerc doar sa le folosesc cat mai bine pentru a face lumea asta mai buna. Macar un pic. But shhh.

Si cred ca de la inceputul umanitatii, lucrurile au stat asa. Este cineva la putere care nu stie sa o foloseasca sau e orbit de ea sau pur si simplu i se falfaie de "muritorii de rand", si dupa aia ei se rascoala. Si incep sa se omoare intre ei. Si dupa aia pun pe ALTU' la putere, sperand ca ala ii va conduce bine. Si istoria se repeta, ca intotdeauna.. again and again and again...

Bine, adevarul e ca daca nu ar fi "cineva" la putere, teoretic, ar fi haos. Si nu ar mai exista lege, si deci nici dreptate. Deci probabil ca e "un rau necesar".

De ceea ce ma legasem eu era chestia asta cu atribuirea fortelor divine cuiva si acordarea intregii puteri unei singure persoane.

Da, tot nu am dezlegat enigma "DE CE doresc oamenii sa se lase condusi de ceva?". Si nu, nu ma refer la motivele logice, cu evitarea anarhiei and shit. Ci la faptul ca fiecare dintre noi, in sufletele noastre, credem cu tarie in puterea unui lucru si ne dorim foarte tare sa fie ceva beyond our forces, probabil din dorinta de a nu ne simti singuri. Poate ca pur si simplu ne e frica sa fim in varful piramidei. Poate ca e vorba doar pe lumea asta. Dar DE Ce ne e frica de asta..?

Si toate aceste probleme si intrebari mi-au fost ridicate [au iesit la iveala cu putere] datorita - hai sa vedem cine si-a facut temele pentru acasa? - serialului The Tudors.

And about it, i just want to say three big words:

Michael Hirst. Genius.

E producatorul The Tudors. Am vazut si alte filme la care a lucrat si meh, m-au lasat cam rece.. Dar in ceea ce priveste The Tudors....

Nu stiu exact ce a vrut sa faca, dar cred ca a vrut sa ne faca sa vedem lucrurile prin ochii unui rege... prin ochii acelui "zeu", ala ales de oameni. Sa privim lucrurile din cu totul alt punct de vedere. Din cel al zeului. Din cel al celui care are puterea. Si care la randul lui e om. Deci are si el nevoile lui, la fel ca noi toti.

Si daca asta a vrut sa faca, dude... Jos palaria. Pentru ca in primul rand, reuseste prin imagine, si prin cum e filmat totul, si prin atentia la detalii. Nu imi amintesc care a fost ultimul film in care atunci cand personajele erau in Franta, sa se vorbeasca franceza si nu engleza americanizata, sau daca erau in Spania sa se vorbeasca spaniola si etc etc. You got the point. Well aici se tine cont de orice detaliu de genul asta. Cred ca tipul gandeste. And that's really.. something.

Si accentele sunt geniale si atat de cute.

Actorii joaca genial. Sau nu neaparat genial, dar... parca fiecare are ceva. Si reusesc sa dea fiecarui personaj cate un "ceva", o sclipire foarte puternica... O doza frumoasa de umanitate, o mandrie care te face sa te induiosezi, o tarie de caracter impresionanta, un impact puternic, si un mesaj. Sunt diferiti si colorati, dar parca toti exprima aceeasi.... Aceeasi frumusete. Cea a fiintei umane, cred. Cu partile ei bune si cu partile ei rele.

Nu cred ca am reusit sa mai vad de mult timp frumusete in oameni. Sau nu atat de puternic.

Yes, I think I am obssesed with the show, yeah. Chiar ma minunam ca nu am mai facut o obsesie pt nimic de ceva timp. Eh, o sa imi treaca repede, dar oricum... chiar merita ridicat in slavi nitel.

Fiecare personaj exprima forta, si atat de multa pasiune... Chiar si o oarecare sfintenie, nush.. Castitate? Si totusi haos. Efectiv au VIATA. Nu stiu ce fac actorii aia sau ce li se da ca sa isi intre in rol, dar aduc secolele alea aici.

Si decorul nu e genial, simti ca e improvizat si ca nu e real si natural - desi se incearca f mult si sunt reproduse cam identic - si nici efectele speciale sau mai stiu eu ce chestii pt filmari nu sunt spectaculoase, nu face cameramanul niciun trick pentru a impresiona ochiul oarecare, si ar fi fost frumos, dar.. Parca nu simti lipsa a asa ceva.

Are "ceva".

Sau poate pur si simplu o iau eu usor razna. *scratches head*

Episodul pe care l-am vazut acum se termina cu un mic "efect" din asta de imagine, camera se ridica si indeparta, lasand sa se vada o ditaaaaaamai capela, reprodusa perfect, si atat de luxoasa. Si era reprezentat si un moment special si am ramas un pic "wow". *still thinks about it* S-a vazut frumos... Cum se descoperea tot si tot mai mult din incaperea si din lumea aia.

Asa, si ziceam de a privi totul din perspectiva unui rege. Well duuuuuude. It's good to be a king *laughs*

xD

As vrea sa fiu unul pentru o saptmana.... Oh Jesus... Really... Ai CELE mai bune avantaje ever...

Se arata exact cum e sa fii tanar, educat, plin de viata, pasional, si sa ai intreaga lume la picioare. Sa poti face ce vrei cu ea. Si sa iti permiti sa te rasfeti si sa nu stii cu ce sa incepi.

Apropo de asta, voi pune aici un filmulet care explica -in mare- ce implica sa ai puterea suprema. Nu e facut perfect, nu e totul detaliat, si nu e... complet, si nici ca in show, dar tot e.. o idee. *smiles* E cam lung dar uitati-va.



...Si inca unul cu "beneficiile" cele mai frumoase pe care le ai ca rege. In show e totul MULT mai intens, mai natural, mai....detaliat, mai entertaining, mai incitant, mai real.



It actually turns me on... Ideea ca.... ai putea avea pe OICINE. Doar sa te intrebi cum ar fi, and you might have her/him. Si ca ti s-ar supune atat de... cu teama. Si atat de... cu grija sa nu te supere.

Duuude, it's good to be a king! *laughs*

Chiar mi-ar placea sa fiu in locul lui.

Da, de aia am zis ca as vrea sa fiu doar o saptmana. Pentru ca daca as putea avea CHIAR pe oricine doar pocnind din degete, cred ca m-as plictisi fara sa lupt nitel. I like the game.

Eh, astea ar fi partile bune ale chestiei asteia. Dar sunt si parti negative. Multe. Pe cat de placute par cele bune, pe atat de nenorocite sunt cele rele.

Nu mai esti stapan doar pe tine. Adica nu esti responsabil doar de tine. Nici doar de tine si familia ta. Porti pe umeri o tara intreaga, poate chiar mai multe. Porti pe umeri divintatea. Si imparti lumea cu alti zei asemenea tie. Responsabilitatile sunt imense.

Tipu' a incercat sa isi asigure ceea ce are, adica domnia, dinastia, sa fie sigur ca lasa ceva in urma lui. Orice barbat simte nevoia de asa ceva, da' pai cel mai improtant din tara. Si tipu' a tot incercat si a incercat. Ma refer acum la a avea un mostenitor baiat, pentru ca baietii contau atunci. Eh, nu ca acum s-ar fi schimbat multe da' ma rog...

Si in showul asta se arata ca omul a suferit ingrozitor. Parca era blestemat. Nu putea avea o familie.. Nu se stie de la ce a pornit totul, adica nu imi dau seama ce a declansat aceasta reactie in lant, dar a avut 6 sotii! SASE! Si a avut ghinion cu fiecare. Nu numai ca nu a reusit sa isi mentina dinastia prin baieti, dar i-au mai si murit nevestele sau l-au tradat sau mai stiu eu ce. M-am pus un pic in locul lui. Oribil....


Sa incerci atat de tare sa.. sa fii macar in modul asta un om normal, prin a avea o familie, si "divinitatea" sa nu iti permita. Acea divinitate pe care credeai ca o reprezinti si tu.... Cat de neputincios si de nimic ai putea ajunge sa te simti?

Sa ti se inchine o lume intreaga dar tu sa iti dovedesti tie insuti ca esti cam pwoerless.. Macar in ceea ce te priveste.

Si sunt scene foarte bine facute in care se arata cum sufera. Era rege. Deci nu isi permitea sa se arate slab in fata nimanui, poate nici in fata lui insusi. Si... Sa afli ca ti-a murit mama, de exemplu. Si sa te afli in fata unei multimi. Si sa continui sa zambesti si sa le faci cu mana.

Sau sa trebuiasca sa ucizi persoane pe care le iubesti si respecti din toata inima doar pentru ca asa scrie in legile pe care tu insuti si cu neamul tau le-ai creat. Sa iti privesti prietenii suferind si sa nu poti interveni in niciun fel, pentru ca trebuie sa dai un exemplu.

Sa suferi din cine stie ce cauze dar sa nu poti spune nimanui ce se intampla cu tine, pentru ca tu esti in varful piramidei, si trebuie sa ramai acolo.

Sa crezi ca faci ceea ce esti menit sa faci, si deodata sa te trezesti ca oamenii te urasc si te vor jos si iti intorc spatele. Si te huiduie. Si te blesteama. Si tot ce ai facut pentru ei crezand sincer ca a fost bine, se dovedeste a fi...useless.


Asta imi place la showul asta, ca spune atat de multe fara sa se spuna nimic. Nu stiu cine e de vina, actorii, regizorul, producatorul... Dar e... mindblowing. Exprima atat de multe doar prin cate o scena in care se observa un simplu egst. Dar spune atat de multe...

I like this intro. E cel din primul sezon.



In zilele noastre nush cum se face insa... Cred ca involuam, pentru ca daca cineva e "o idee mai rasarit decat restul" nu se mai crede ca e trimis de divintate, ci ca e weird si ca e trimis de Satan si ca e pur si simplu...wrong. Acum toti se sperie atat de tare de ceea ce nu inteleg, incat nici nu mai incearca sa gaseasca o explicatie, ci pur si simplu catalogheaza drept trash. Cand totul poate ca e de fapt invers.

http://www.youtube.com/watch?v=HnMQg_hW_B8
kinda love this song.

I dunno, poate de asta nu vrea nimeni sa FIE Dumnezeu... Ci pur si simplu preferam sa credem ca exista si ca se ocupa de tot. Pentru ca suntem lasi. Maybe.


For the King.

Drama, istorie, Dumnezeu, crime si sex.

Dude... This is pretty f***ed up right here.... Parca dorm mai bine cand dorm doar 4 ore, si nu cat un om normal. Macar le dorm mai adanc si nu imi mai amintesc toate visele si dubioseniile. Oricum la fel de obosita sunt.. Yay.

Primul episod din sezonul 3 din The Tudors ma cam foarte dezamagise. Pana cand s-a terminat. Pt ca la sfarsit ramasesem extrem de curioasa si incantata de el. Si sezonu' 3 e diferit de primele 2 dar tot genial e. xD

Se schimba actiunea. In primele doua sezoane era vorba mai mult despre drama, femei, chestii funny, drama drama, tragedie si iar drama. Era misto, dar oricum... era entertaining, pe cand acum e mai... serios, asa. Acum sunt ridicate altfel de probleme. Nu mai e drama in centrul atentiei, ci... sa zicem fiinta umana? Si problemele ei. Si suferinta care ii e destinata. Si alte chestii misto.

Pare ca The Tudors s-a maturizat... Pana si actorii au un aer de genul asta. Tipul care il joaca pe Henric al 8-lea nu mai arata ca un pusti si are momente in care joaca si mai bine.

I like this. Ma asteptam ca sezonul 3 sa suga GRAV. Imi era teama ca va fi foarte naspa.

Even though... Devine tot si tot mai crud... Realist [that's really good for a movie / TV show / whatever] si foaaarte. crud. That's pretty fucked up...

Ma prinde foarte tare... Ma face sa simt aproape orice scena. Iubesc pana si bijuteriile femeilor de acolo.

Naspa sa fii tradator. Naspa sa... sa te gandesti la tine si la ce iti e tie bine si sa stii ca de fapt cum procedezi e gresit. Si sa te doara sufletul din cauza asta. Dar sa nu poti face nimic. Pentru ca ai o familie care te asteapta acasa. Si deci nu ii poti face sa sufere asa. Dar pentru asta trebuie sa alegi sa faci alte familii sa sufere. Eventual sa fii si acolo si sa vezi totul si sa trebuiasca sa iti musti buzele pana la sange dar sa nu arati ce ti se intampla de fapt. Sa te consideri pe tine si sa te simti si sa te vezi ca un tradator. Si sa iti fie scarba de tine si de ceea ce faci si de ce ai devenit. Sa fii atat de scarbit incat sa nici nu mai poti da inapoi. Si nu ma refer numai la Charles Brandon acum.

Si mai naspa daca faci asta, daca devii un tradator, pentru ca apoi sa fii tradat, la randul tau. Tocmai pentru ca se stie ca esti un tradator.

Ca si cum tradatorii ar merita sa fie tradati..

Ca si cum si-ar cere-o... Really, foarte des tradatorii sfarsesc fiind tradati. Pana acum consideram ca o merita. Pana acum eram chiar inversunata si convinsa ca asa trebuie sa se si intample pana la urma.

Odata cu pierderea inocentei... ajungi sa nu mai judeci unele lucruri si unele fapte ale altora. Pentru ca ajungi sa le intelegi. Pentru ca poate ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator. Sau stii ca poate vei face. Pentru ca.... ti-ai pierdut puritatea.

I hate this about myself...


Am invatat sa fac compromisuri.

Am fost pusa in situatia de a alege intre lumea mea frumoasa si utopica in care exista dreptate, si lumea reala. Si am vrut, vreau, si sper ca voi vrea intotdeauna sa aleg [si sa mai cred in…] lumea utopica.

Nu cred sa mai fi fost pusa pana acum intr-o situatie atat de “serioasa”. Nu cred ca am mai fost pusa vreodata sa aleg intre doua lucruri atat de incredibil de importante pentru mine.

Astazi am invatat sa fac compromisuri pentru ceea ce vreau cu adevarat.

It hurt. ..E putin spus.


Oh, and... Wow... Nu stiu cum pot unii sa vada atat de multa cruzime pe lumea asta... Serios, nu stiu cum rezista.

Our lives are defined by opportunities, even the ones we miss.

Benjamin Button: Sometimes we're on a collision course, and we just don't know it. Whether it's by accident or by design, there's not a thing we can do about it. A woman in Paris was on her way to go shopping, but she had forgotten her coat - went back to get it. When she had gotten her coat, the phone had rung, so she'd stopped to answer it; talked for a couple of minutes. While the woman was on the phone, Daisy was rehearsing for a performance at the Paris Opera House. And while she was rehearsing, the woman, off the phone now, had gone outside to get a taxi. Now a taxi driver had dropped off a fare earlier and had stopped to get a cup of coffee. And all the while, Daisy was rehearsing. And this cab driver, who dropped off the earlier fare; who'd stopped to get the cup of coffee, had picked up the lady who was going to shopping, and had missed getting an earlier cab. The taxi had to stop for a man crossing the street, who had left for work five minutes later than he normally did, because he forgot to set off his alarm. While that man, late for work, was crossing the street, Daisy had finished rehearsing, and was taking a shower. And while Daisy was showering, the taxi was waiting outside a boutique for the woman to pick up a package, which hadn't been wrapped yet, because the girl who was supposed to wrap it had broken up with her boyfriend the night before, and forgot.
Benjamin Button: When the package was wrapped, the woman, who was back in the cab, was blocked by a delivery truck, all the while Daisy was getting dressed. The delivery truck pulled away and the taxi was able to move, while Daisy, the last to be dressed, waited for one of her friends, who had broken a shoelace. While the taxi was stopped, waiting for a traffic light, Daisy and her friend came out the back of the theater. And if only one thing had happened differently: if that shoelace hadn't broken; or that delivery truck had moved moments earlier; or that package had been wrapped and ready, because the girl hadn't broken up with her boyfriend; or that man had set his alarm and got up five minutes earlier; or that taxi driver hadn't stopped for a cup of coffee; or that woman had remembered her coat, and got into an earlier cab, Daisy and her friend would've crossed the street, and the taxi would've driven by. But life being what it is - a series of intersecting lives and incidents, out of anyone's control - that taxi did not go by, and that driver was momentarily distracted, and that taxi hit Daisy, and her leg was crushed.

Daisy: Would you still love me if I were old and saggy?
Benjamin Button: Would you still love ME if I were young and had acne? When I'm afraid of what's under the bed? Or if I end up wetting the bed?

Benjamin Button: I was thinking how nothing lasts, and what a shame that is.
Daisy: Some things last.

Daisy: And in the spring, 2003, he looked at me. And I knew, that he knew, who I was. And then he closed his eyes, as if to go to sleep.

Benjamin Button: [Voice over; letter to his daughter] For what it's worth: it's never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There's no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. And I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different point of view. I hope you live a life you're proud of. If you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again.

Benjamin Button: You never know what's coming for you.

Benjamin Button: Our lives are defined by opportunities, even the ones we miss.


"...And it's ending one minute at a time."

Read my mind.

How the hell did we wind up like this
Why weren't we able
To see the signs that we missed
And try to turn the tables

I wish you'd unclench your fists
And unpack your suitcase
Lately there's been too much of this
But don't think it's too late

And all the roads we have to walk are winding
And all the lights that lead us there are blinding

Oh well I don't mind if you don't mind
Cause I don't shine if you don't shine
Before you go, can you read my mind?

...so i'll love whatever you become
and forget the reckless things we've done.

Just... Fury.

Hmph.

De-aia nu sunt eu sfanta.

14 - 31 august. Yupy! *sarcasm*

Voi fi plecata din tara. Suuuper.

Ma voi indopa in fiecare zi cu paste si ma voi plictisi crunt intr-o ditamai casoaia, si voi fi foarte deprimata gandindu-ma la cei de acasa si belind ochii intr-un televizor pe un canal de muzica.

E atat de placut sa zaci pe o canapea fiindu-ti dor de casa si fiind inconjurat de straini, gandind "Oh, uite, poate ca stiu si ei melodia asta... Poate ca o asculta chiar acum..", "Acum probabil ca sunt in Fire si beau o bere pe caldura asta.... Mama, ce buna era...", "Acum probabil ca e in skate...", "Acum e la Metallica... Omg, e la Metallica...."

Stiti ce obiceiuri misto sunt in Italia? Daaa, e atat de genial. Sunt o groaza de neamuri. Sotul mamei mai are un frate si o sora. Si astia, la randul lor, au copii si alte rude. Si au casele foarte apropiate una de alta. E un oras mic, in care pana si la sifon mergi cu masina pe stradute inguste. Ah, am precizat ca am frica de masina? *flashes eyelashes* Abia astept sa ma duca "ai mei" cu masina pana la mare pt juma de ora, pe drumuri inguste, iar in dreapta sa fie prapastie si teren arid. Si drumul format din curbe bruste luate cu viteza. FARA gard. *huge mrrrrrrrr*

De fiecare data cand intri in casa cuiva, chiar daca ai cunoaste gazdele, chiar daca nu, tre sa te duci cu cadouri si sa ii pupi. Te trezesti, te duci sa pupi oamenii. Iesi din casa, pupi. Te intorci in casa, pupi. Ei ies, pupi. Se intorc, pupi. Va duceti la culare, pupi. Te trezesti, pupi. Hmph. Adorabil. Mirific.

Si neamurile astea ale mamei, adica implicit si ale mele... Sunt atat de dragastoase.... Si vin si ne viziteaza zilnic. Si nu doar atat, dar ne [ma] iubesc atat de mult incat intra in camera mea atunci cand dorm. Nu, nu se bate la usa in curu' Italiei, pur si simplu intri si ma trezesti. Si nu trebuie neaparat sa dorm, pot sa fiu in sufragerie. Ca tu intri si dupa aia ma chemi ca sa iti arat vreo rochie sau ceva de genu'.

In Italia, chiar daca iti e foame chiar daca nu, chiar daca iti e rau chiar daca nu, chiar daca iti plac cei de langa tine chiar daca nu, trebuie sa manance cu totii la masa in fiecare zi. Si trebuie sa se manance cate nspe mii de feluri de paste si chestii grele, apoi fructe, inghetata, yara yara. Stai cate o ora la masa. Si nu te poti ridica pana nu termina si ultima persoana de mancat. Prinzi radacini acolo. Ca altfel esti nesimtit. Eventual, gazda se mai si holbeaza urat la tine din fata ta. Tu esti deprimat si tot ce vrei e sa iti tragi un glont in cap sau, si mai bine, sa ALERGI pana in tara ta de cacat si plina de cocalari si care miroase urat [da, miroase urat.], si ei urla dupa tine sa vii la masa, ca sa inceapa sa pape. Sa. ALERGI. *flacari pe nas*

Cand sunt sarbatori, toate neamurile se strang la un loc, si sunt vreo 15. De obicei se strang in casa mamei. Adica ea gateste, pune masa, yara yara. Pentru 15 persoane. Hmph. Si unii nefu***i ii mai spun si ce e naspa la ea acasa. Si se strang toti si baga in ei si rad si se pupa, pentru ca atunci cand ajunge fiecare la casa lui, sa inceapa sa se barfeasca si sa dea vorba mai departe despre ce a facut X si Y.

Sunt trei persoane din familia aia pe care ii plac. Tata vitreg. Desi sincer... mi s-a cam luat de la unele chestii. Fratim-miu vitreg cica, Fabio. E stilat, cinstit, foarte harnic, dragut, inteligent. I like him. Ma bucur ca il voi revedea. Mai e cumnata mamei, Zoraide. In comparatie cu restul, nu e chiar asa harpie. E frumusica si isteata. Si de treaba. Tin minte ca nu stia ca inteleg si rup nitel de italiana, si a venit la mama si a inceput sa ma laude de fata cu cine mai era pe acolo. That was nice. Si in comparatie cu restul, parea sincera. She's nice.

In rest, OH MY GOD, abia astept sa intru in clanul serpilor ipocriti si sa ii las sa ma calce in picioare! Hahaha, that's so sweet.

Hmph, nu degeaba sunt romanca. Le voi arata ca putem fi nesimtiti. Mama accepta o groaza de chestii, spunand ca in viata trebuie sa fii diplomat. Da, okay, trebuie sa fii si asta. Dar de data asta nu mai sunt noua acolo si daca cineva mai incearca sa faca ce vrea cu mine - intr-un mod "diplomat" - mi se foarte falfaie de cat ma vor vorbi de rau peste tot dupa ce ii voi pune la punct.

Oricum nu stau acolo. Macar cand vin sa ma respecte. Nu le cere nimeni sa ma pupe nicaieri, pur si simplu sa ma lase in pace.

Intr-un fel sper sa fie la fel de "imbarligat" si cu probleme familiare ca anu' trecut, ca sa pot si eu macar sa imi ocup niste timp cu ceva entertaining. Ipocritilor.

Super. Doua saptmani si trei zile. Doua saptmani si trei zile. Departe de tot ce e al meu. Si de tot ce iubesc. Chair si de tot ce urasc.

"Incrunta-ti fruntea aia, poate gasesti vreun sens"

Destul de deja-vu.

Mi-am amintit cum eram acum doi ani in urma, pe vremea asta. Ma simteam atat de prinsa si legata de maini si de picioare.. Era groaznic, nici nu puteam respira. Nu aveam cale de scapare, si cu cat ma zbateam mai tare cu atat era mai dureros.

Nu m-ar fi deranjat sa fiu atat de legata daca mi-ar fi fost bine. Dar erau momente in care efectiv as fi vrut sa scap, pentru ca numai bine nu imi era. Si atunci ma revoltam cu tot sufletul si tanjeam dupa libertate, dupa libertatea recent pierduta. Si de fiecare data faceam cate ceva pentru a incerca sa o recastig, pentru a incerca sa ma eliberez...

La fel ma simt si acum. Ca si atunci, stiam de dinainte ca sunt foarte prinsa. Dar evident ca imi placea. Insa abia in momentele de genul asta, aceasta dependenta devine ceva enervant si.. nociv.

Si simtind toate astea, mi-am amintit de cum era pe atunci.

Si de data asta, am avut acelasi impuls, aceeazi zvacnire rebela de a ma elibera.

Si mi-am adus aminte ca am incercat asta si atunci. Si ce am rezolvat? Well, am stricat mult mult mai multe, doar ca sa ma trezesc tot si tot mai prinsa. Si sa fiu si mai... sufocata de legaturi. Si sa ma adancesc tot mai rau in aceeasi nebunie. Si mai ales, tot ce am reusit a fost sa dau totul peste cap. Sa ingreunez totul de n ori. Si sa pierd tot, dar sa raman in aceeasi situatie. Sau mai rau.

Tot ce am reusit cu adevarat a fost sa distrug tot. Si dupa aia sa imi para rau.

Nu m-am lasat pana nu am facut totul praf. Ca sa ce? Ca sa *laughs* ca sa mi se arate ca oricum tot degeaba, si oricum tot aia e, si oricum e ceva beyond me care ma poate pune in c*r oricand i se scoala. Isi poate pocni degetele si sunt inapoi de unde am pornit, fara sa ma prind de unde am fost luata. That thing scared me. It was pretty much horrible. Chiar am simtit asta pe bune atunci. M-am simtit atat de mica si de neinsemnata... Ca niciodata. It was fucked up. Si...extraordinar de uimitor. Really. Lectia aia am invatat-o bine. Tocmai pentru ca incercasem atata sa scap, si tot in van.

Bai, da' imi amintesc ca eram perseverenta. Eu tot incercam sa scap si dadeam si dadeam. Claudette asta... Nu stie sa se opreasca fetita aia. Jesus. Neslefuita mai e.

So yeah... De data asta ar trebui sa incerc sa fiu ceva mai docila si mai... wise. Oricum, oricat as incerca si oricat m-as enerva si oricat m-as zbate... sunt prinsa atat de bine, si asa voi fi intotdeauna. *smiles*

In sfarsit, am invatat asta. And after all... it ain't that bad... *soft smile*

Si... banuiesc ca odata ce trece aceasta revolta, voi reveni la stadiul de "I'm so lucky to have it". Sentimentul asta e inca acolo, dar nah.. Oana. Claudette. Curcalot. D-astea.

The Other Boleyn Girl.

I'm bored. Pretty pissy. Nu am stare. Mi-e cald. Ma enervez repede. Sad.


Nu stiu de ce, dar am tot auzit ca fetitele din generatia mea [si nu numai] atunci cand erau mici, visau ca sunt printese in pericol salvate de printi.

Mama, nici sa scriu n-am chef pe bune.

Eu nu mi-am imaginat niciodata asta. Ba chiar... Intodeauna eram si eu eroina. Adica da, visam la super eroi and stuff, dar nu ca sunt salvata si "pusa bine" si protejata, ci ca ii ajut sa salveze pe altii. Weird. And cute. Tin minte ca primul personaj la care m-am gandit in felul "ala" a fost Zorro. *laughs* Pentru ca erau niste desene animate cu el.

Blah.

Cat despre ideea de printi si printese... Atunci nu s-a manifestat deloc. Cele din povesti ma lasau rece, castelele cam la fel, cam tot ce tinea de lumea aia imi era destul de indiferent. Nu am fost genul de copil fascinat de asa ceva.

Dar cand am crescut si mi-am descoperit pasiunea pentru istorie, mi-am descoperit si alte... dunno, inclinatii? Intai am fost foaaaarte atrasa de lumea antica. Egipt si Grecia. Inca sunt.

Doar ca.. de ceva timp incoace insa, de cand am aflat mai multe, cred ca pe primul loc a trecut Evul Mediu, ca perioada preferata. Plus ca sunt innebunita dupa istoria Frantei. Era o vreme cand stiam cam tot pe dinafara.

In timp, se pare ca pasiunea pentru Evul Mediu a tot crescut. Desi nu cred ca a fost vreodata foarte intensa, intr-un fel era chiar abia perceptibila.

Iubind istoria, trebuie sa recunosc o chestie cheesy sau plictisitoare about me: imi place sa ma uit la filmele cu subiect istoric. Aproape orice. Pur si simplu imi place sa vad povestile alea puse in scena. Ma uit cam la tot ce prind.

Si de vreun an incoace [sau mai putin], tot vizionand chestii, mai ales din Evul Mediu, am inceput sa ma simt tot mai atrasa de lumea aia. Iar de cand cu The Tudors... Moama.... Am fost atat de PRINSA acolo... Bijuteriile, vestimentatia, stilul de viata, modul de a vorbi... I love it. Si-mi place sa ma uit si sa observ toate detaliile alea mititele din fiecare scena sau decor.

Asa ca odata cu the Tudors, chestia cu Evul Mediu, si mai ales, chestiile legate de regalitate, au devenit ca un fel de... ahem, fetis? Si pasiune in acelasi timp. *scratches head* Asa a iesit totul la iveala ca lumea.

Nu stiu de ce simt toate astea. Tind sa cred ca e din cauza lui Claudette... Ea ar fi singura chestie care ar putea avea vreo legatura cu perioada asta. Dar cu regalitatea... Hmmm not really. So i dunno.

So, pentru a mai observa unele.. detalii, m-am uitat la filmul "The other Boleyn girl".

Acum sa va spun si povestea. Prin secolul 16 sau cam asa, in Anglia domnea Henric al 8-lea Tudor. Insurat cu Caterina de Aragon, printesa din Spania, pe atunci Spania fiind mare putere mare. Tipa era mai in varsta decat el asa ca nu i-a putut oferi decat o fata, Mary Tudor. Iar Anglia avea nevoie de un mostenitor la tron. Practic monarhia si domnia lui Henric era pusa in pericol. A inceput sa faca tratate cu Franta si sa incerce sa se inteleaga bine cu Spania and all.

La curtea Frantei sau nush unde, le-a intalnit pe fetele Boleyn, domnite de p-acolo. Anne si Mary. Mary era amanta regelui Frantei, apoi a luat-o si Henri. S-a saturat de ea, ca si de restul de altfel, si a cunoscut-o apoi pe Anne. Asta, fata mai inteligenta, s-a lasat mai greu. Tot incercand sa o cucereasca, regele s-a trezit el vrajit. Dar fata nu si nu, ca nu voia sa fie dezonorata si nu si nu. Asa ca omu' ce putea sa faca? Pentru o femeie, a divortat de nevasta-sa [se stie ca in perioadele alea nu exista divortul nu?], a fost excomunciat de Papa, si-a infiintat propria Biserica Protestanta a Angliei, Anne insasi fiind protestanta, si a luat-o de nevasta.

Toate bune si frumoase pana cand.. aceeasi poveste. Anne i-a facut doar o fata, cea care urma sa fie regina Elizabeth the Great. Pana la urma, istoria s-a repetat, Henri s-a indragostit de Jane Seymour, si a acuzat-o pe Anne de tradare si incest, si a trimis-o pe esafod. What goes around, comes around, eh? Din cauza lui Anne regina Catherine murise singura si bolnava si umilita, in exil. Heh. Karma asta.

Oricum, as far as i remember, tipu' a facut asta cu 6 femei, nereusind insa sa primeasca mostenitori de parte masculina. Ah da, si cred ca avea si sifilis.

Thing is.. Poate ca Anne intradevar doar a urmarit sa devina regina si woooow, s-a folosit de farmecele feminine pt a ii suci mintile regelui. Sau poate chiar era o femeie cu principii si nu voia probleme, si de-aia nu s-a supus din prima regelui Angliei. Oricum, avea cohones frate. In timpurile alea o femeie sa se opuna regelui? Wow.

Si da, evident ca nu sunt de acord cu asta, indeed, ar fi fost extrem de urat din partea ei sa distruga intentionat si in mod egoist relatia lui Henric cu regina. Dar daca a fost pur si simplu meant to be si nu a urmarit asta cu rautate...asta e. Se intampla chestii mai urate pe lumea asta.

Si in filmul asta de care spuneam, dupa cum se precizeaza si in titlu, e vorba mai mult de Mary Boleyn. Sora mai mica, prima f**uta de Henri al 8-lea. E jucata de Scarlet Johanssen sau cum o cheama, iar Anne de Natalie Portman. Si Mary e pusa intr-o lumina frumoasa de micuta martira, iar Anne e data drept scorpia nenorocita care a distrus vietile tuturor.

Sincer, nu stiu ce s-a intamplat cu adevarat atunci, si nu stiu ce fel de om fusese Anne Boleyn decat din ce scrie pe Wikipedia, dar filmul asta... suge. In primul rand pt ca e facut mediocru. Cu astea doua, chiar ma asteptam sa fie ceva at least entertaining. Dar chiar m-am plictisit. In afara de costume, nu a fost nimic... wow acolo. Si nici costumele nu au fost wow sau geniale.. Oricum nimic nu se poate compara cu The Tudors referitor la asta. I reaaally got bored, in afara de o singura scena in care cele doua surori aveau o lupta pentru a il castiga pe rege.

Si frate, ma asteptam ca tipele sa joace bine si ma gandeam ca sunt frumoase si deci ma vor captiva. Dar nu mi-au transmis ABSOLUT NIMIC! Ba chiar cred ca acum Scarlet aia imi e si mai antipatica. Iar Natalie Portman m-a cam dezamagit. Nu zic ca au jucat deplorabil, Natalie Portman as spune ca a fost chiar okay, dar, repet, nu. mi-au. transmis. NIMIIIC. Asta a fost foarte fucked up. Nimic, niciun sentiment, o reactie, o tresarire, nimic! Asteptam sa se termine mai repede tot... Si sincer... am tot dat cursorul inainte. And i never do that... Iar ultimele 20 de minute nu le-am mai putut urmari. Mi se foarte falfaie. M-a enervat si am fost revoltata.

De ce? Pentru ca nenorocitii astia chiar arata scena in care Anne Boleyn cica si-o trage cu fra-su'.

Da, erau ele doua surori, plus George, fratele lor. Anne fusese acuzata de tradare, mai exact ca il inselase pe rege, cat si de incest. Dar bai frate.. Am stat si m-am gandit. Si chiar nu cred ca tipa a facut asta. Repet, nu stiu ce fel de om fusese. Dar. Nu cred ca era o femeie proasta. Il cucerise pe regele Angliei pana la urma. Facuse ce nu mai facuse nimeni pana atunci vreodata, facuse un rege sa divorteze de regina. De ce ar fi stricat asta? De ce? Mai ales cu propriul frate? Nu cred ca era atat de proasta. Asta unu la mana.

Al doilea argument ar fi ca jumatate din Anglia o ura, pentru ca o inlocuise pe catolica regina Catherine, si impusese protestantismul, iar mii de catolici fusesera arsi pe rug. Plus... Era considerata sigur vrajitoare, tarfa si alte alea, pentru ca despartise un cuplu. Si nu orice cuplu. Asa ca putuse fi foarte bine un complot impotriva ei si ea sa fi fost o sotie cinstita si nevinovata, asa cum a spus pana la sfarsit cica.

Dar in primul si in primul rand, intuitia mea imi spune ca nu a comis incest. Ce fel de persoana ai putea fi sa faci asta? I dunno, it's just.. wrong. Mi se pare prea unnatural, chiar si mie. Adica my point is... chiar de ar fi fost o femeie ingrozitoare si s-ar fi folosit de toate mijloacele ca sa ajunga sa isi indeplineasca planurile marsave.. dude, nici macar o femeie nu e in stare de atat de mult. She didn't. Sunt convinsa de asta. I bet she didn't. I mean, come on...

Mai ales pentru ca se tot spune ca spiritul ei bantuie pe la curte. I kinda pity her, you know. Cred ca intradevar l-a iubit pe Henri si a avut doar o soarta extrem de cruda. Poate pentru ca si-o merita, I dunno.. Dar chiar i-as lua apararea. Like what the hell.

Cred ca bantuie pe acolo pentru ca a suferit foarte mult si... I dunno.. Poate a fost prea nedreptatita si chiar il iubea si nu se poate desparti de locul ala.. Sau poate de la moartea violenta.. But I just feel that she wasn't that bad.

[Da, e cam prima data cand vad binele intr-un om, si nu raul, ca de obicei. Wow. Oare progresez...? Smth's wrong with me. Hmph.]

Totusi, am invatat ceva din filmul asta. Adica stiam asta deja, dar acolo mi s-a aratat cam cel mai clar si m-a socat si a fost disturbing si mi-am adus aminte ca lumea ca... In epoca aia, de fapt... in cam toate epocile, femeile nu numai ca nu aveau nici o opinie de spus, si ca nimanui nu le pasa cu adevarat de ele, dar... erau luate drept bunuri [sau chiar mai rau] si efectiv erau pasate de la un barbat la altul.

Cum frate.. sa te dea tac-tu' si sa te bage in patul cine stie cui ca sa isi rezolve el problemele? I can't imagine my dad doing that.. Ew.

Groaznic.

Asa ca... Si daca Anne Boleyn ar fi fost o mare tarfa care ar fi complotat impotriva cine stie cui si ar fi recurs la lucruri dezgustatoare ca sa ajunga regina, I WOULDN'T CARE! Bravo ei, frate! Chiar felicitarile mele! Really. De la nimeni la regina? Poftim? Foarte tare tipa. Intr-o lume oribila ca aia... Erau tratate mai rau decat animalele.. Foarte bine si bravo ei ca a stiut sa se foloseasca de ceea ce e si sa ii fie bine un timp. Jesus, is that a friggin crime?

Plus ca exista o varanta - si chiar o consider foarte plauzibila - ca nu l-ar fi cucerit pe rege din propria vointa, ci ca familia ei ar fi pus-o, orbiti de bunurile materiale de care ar putea beneficia. Nu e scos din calcul, avand in vedere ca femeile erau simple.... unelte. Sau mai rau de atat.

Si tot cred ca e nevinovata, macar la faza cu incestul. Mi se pare aberant. Nicio femeie nu ar fi in stare de atatea la un loc. Sau prefer sa mai pastrez un dram de naivitate. Dar oricum, chiar SIMT ca ea a fost nevinovata. Unei femei cu atata putere castigata prin forte [mai mult sau mai putin] proprii nu i s-ar fi permis sa reziste pentru mult timp.

La fel cum a fost si cu Ioana D'Arc..

Da, sunt convinsa ca nimanui nu ii pasa de ce am scris aici sau ca a citit cineva. Ca nah..... Dar am vrut sa imi vars oful undeva.

Si chiar voiam sa o apere cineva. Fi-v-ar filmul sa va fie.

Poor girl.

De Constantin si Elena, asa.

Athos si Porthos s-au intalnit ca sa mearga la o bere. Evident, cat Porthos bea o bere, Athos bea doua. Totul a fost okay pana cand in clubul unde erau s-a pus "Zombie" de la Cranberries. Si dupa un "Aaaaa" bucuros, brusc, se facu tacere. Ceva le inchisese in sfarsit gurile. Cei doi erau fascinati de piesa, simtind-o si gandind "Dude, mai sunt si lucruri frumoase pe lumea asta". O ascultau amintindu-si de trecut. Apoi s-au uitat ambii furis spre al treilea scaun, gol... Cu o privire trista, unul dintre ei zise "Dude, vezi cat i se simte lipsa..?" "Yeaah..."

Iar acum Porthos e speriat si nu vrea sa se mai repete scena...

Trei e numarul magic, God damn it.



Porthos.

Women.. and shoes.

Carrie Bradshaw is really awesome.

Da, probabil ca eu m-as gandi intai sa imi iau un apartament decat munti de pantofi dar... sincer, nu stiu sigur. Anyways, she's still awesome.

Shoes. Mmmm, shoes. Pantofii sunt like.. al treilea meu fetis..? Ceva de genu'.. Pantofii sunt niste lucruri, hmmm, minunate. Bine, ar trebui sa fie. Pentru ca in Romania.... Dumenzeule, cat de rau isi bat oamenii joc de ceva atat de frumos!

Femeile, pe de alta parte... Da, si ele sunt ceva minunat. Sau cel putin asa se spune. Ar trebui sa fie creaturile astea dubioase si de neinteles de care nu ai putea sa refuzi sa te lasi fermecat.

Well... *deep sigh* Dar de ce aceste doua lucruri atat de frumoase nu prea se pupa..?

Adica. Eu una am niste fixuri, niste pitici pe bibilica. Si anume... Fiind o persoana foarte critica si care observa cam orice in jurul ei, nu pot sa nu trag cu ochiul la sexul frumos. Pentru ca intradevar, nu degeaba se numeste asa, cica ce e frumos si lu' Dumnezeu ii place. [Hahaha, funneh.] So, de fiecare data cand sunt afara, trag cu ochiul la tipe. Mai putin la tipi, pentru ca foahahahahaharte rar mai vezi un tip bun. Nu ca tipele frumoase ar fi pe toate drumurile [nu, din pacate nu...] dar... la ele ai mai multe de observat decat tricouri cu "De puta madre" [ew.].

So. Si stau si ma intreb in timp ce ma dor ochii.... La ce se gandesc toate femeile astea cand ies din casa? Sau.. ele se uita in oglinda cand ies? Really, it HURTS!

Le observ. Si am si eu o regula. E like HUGE in capul meu, e genul de regula care.. daca as face schizofrenie, ar avea sanse sa devina obsesia mea or smth like that. Si anume: ASORTEAZA-TI, femeie, geanta cu pantofii!

Deci frate. Vad numai oribilitati, ca sa zic asa. Pe toate drumurile. PESTE TOT. Ieri dimineta am vazut o tipa imbracata toata in galben, in trei nuante diferite. Sincer, m-a durut atat de tare incat nu am am mai avut rabdare [sau nervi] sa ma uit apoi la pantofi. Pentru ca, la o femeie, INTOTDEAUNA ma uit intai la cum e imbracata, apoi la pantofi. Dar cel mai si cel mai tare ma intereseaza daca tipa are stil si stie sa se asorteze. ASTA conteaza a lot pentru mine. Si intotdeauna ma uit la asta. Si stiti ce vad? De fiecare data vad doar asa: Pantofi albi - geanta neagra. Sau invers. Pantofi rosii - geanta neagra. Sau invers. Astea sunt like la ordinea zilei, intalnite peste tot. Dar acum, ca a venit vara, se intalnesc si chestii noi. Am vazut niste sosoni [se voiau balerini cred] ORIBILI in nuante de bleu si albastru care sclipeau asortati cu o geanta uriasa neagra. Ce am mai vazut si m-a lasat cu sechele a fost ieri dimineata.. O tipa intr-o rochita neagra cu un desen alb foarte frumos, o rochita eleganta si draguta si frumoasa foc, cu o fundita la mijloc, ii punea in evidenta silueta, era decenta si superba... tipa si ea cu niste trasaturi foarte frumoase, cu o geanta neagra si.... SLAPI. AURII. cu chestie din aia bagata intre degete. Si o floare enorma pe bareta dintre dejte. Tot aurie. Am crezut ca vomit acolo. WHY?? DE CE p**a calului in varfu' dealului te-ai face pe tine sa suferi in asemenea hal? De ce ti-ai face tie insati atata rau? WHYY? WHYYY? Deci dude. M-a marcat. I swear, m-a marcat.

Si cred ca si de asta a devenit asta o regula DE AUR pt mine, pt ca NICIO femeie din tara asta nu o respecta!! Frate, am vazut ieri, in doua ore de mers prin oras, UNA singura! O singura tipa care intradevar incerca, si avea niste pantofi maro draguti asortati cu o geanta mai mult sau mai putin de aceeasi nuanta. Si era urata cu draci fata. Dar dude, avea stil. Deci poate sa fie o tipa muma padurii, daca vine la mine si e asortata, pe cuvant fratilor, fata aia imi poate castiga respectul.

Intotdeauna la o tipa pe care o cunosc sau ceva de genu', ma uit sa vad daca respecta regula asta. Daca da, foarte tare frate. Daca da, atunci o plac. Daca nu, nici nu ma mai uit la ea. Si Criss, te plac. xD

Si mai e o problema. E URIASA si e groaznica. Si anume ca vine vara. Deci =>> se scot sandalutele ORIBILE la vedere. De fapt nu. Se scot....CELE mai urate parti ale corpului la vedere.

Deci e atat de fucking disturbing: sa vezi o tipa draguta, finuta, frumusica, placuta, etc, sa fie imbracata frumos, iar in picioare sa aiba pur si simplu o talpa cu un firicel de bareta intre dejte, si ala eventual sa aiba pietricele cat casa care sa sclipeasca si sa te lase sa ii vezi ditamai butucu' de laba de picior. DUHUHUHUDE! E oribil!! Ii strica toata imaginea. E atat de incredibil de EW. E ditamai butucu' frate! Voi chiar nu vedeti asta?

Si mai sunt si modele oribile pe piata. Chestiile aurii.... astea sunt pe primu' loc, evident. Dar sunt unele.... Jesus... Frate... Nu zic mama sa purtati bocanci sau cizme vara, dar macar gasiti ceva care sa va puna piciorusul ala in evidenta. Ceva care sa il faca sa para elegant... Ceva care sa nu arate cat va transpira talpa, i dunno.. E GROAZNIC!

Si intradevar... la unele tipe, chestiile de genul asta arata chiar misto. Pentru ca o tipa din 30 [sau 50] are picioare elegante si finute si frumoase. Am vazut una chiar ieri. Un picior foarte fin. Si avea si pedichiura facuta si avea tot un fel de slapi, dar i se vedea piciorul atat de frumos in ei incat nu am mai stat sa analizez cu ce era incaltata. Da, la unele tipe se vede frumos. Dar la UNA din 50!! Restul efectiv te fac sa vomiti. Pe bune.

Si mai urasc ceva legat de "pantofi". Balerinii aia sau ce mama lor sunt care te lasa sa vezi unde incep degetele. DUDE. Wrong. Se vede aiurea. Chiar cred ca se vede okay partea de sus a labei piciorului in balerini, daca nu se vad dejtele. Atunci se vede piele, e okay, la unele fete e chiar dragut. La unele e chiar interesant sa vezi cum se misca totul acolo. Dar cand se vad degetele... EW man. EW.

So. Sunt foarte revoltata. FOARTE. Femeile HABAR. NU. AU. pe ce lume traiesc. Sa va fie rusine. Nu va cere nimeni sa va uitati in reviste scumpe de moda si sa va cheltuiti banii pe chestii cine stie ce sofisticate, dar respectati-ne si pe noi si invatati sa va respectati si pe voi inseva. Jesus. FUGLY.

*frowns*

Dear A,

De mult timp mi-am dorit sa iti scriu. De si mai mult timp mi-am dorit sa vorbesc cu tine... Niciodata nu am curaj. Actually, nu am curaj nici macar sa iti scriu tot numele in titlu. Nu stiu sigur daca e vorba de curaj, poate ca... poate pur si simplu esti ceva mult prea... sacru [yeah...] pentru mine ca sa ajung sa cred ca ma pot adresa tie. Yeah.. That must be it. *takes a deep breath* Si sincer... Nu o fac si pentru ca ma tem ca nu m-ai auzi. Si as avea atatea sa iti spun... Tocmai de aia ma tem sa o fac si tu poate sa.. ai treaba...*scratches head* I dunno... Si nu stiu ce s-a intamplat cu mine acum, de - in sfarsit! - fac ceva.

Well, sincer, m-a ajutat si cineva sa imi "fac curaj". *smiles* That's really cool.

So yeah.... Ce voiam sa iti spun e ca... Ahem. You've once told me... stuff. Si printre acele lucruri, se afla si... "You have many obstacles in front of you." Weeell, si au trecut doi ani de atunci.. Si as avea o mica precizare sa iti fac. Si anume.. *clears throat*

"Many OBSTACLES"? That's what you call them? That's what you call all this? *laughs* All this crap si toate chestiile ingrozitoare cu care m-am confruntat in doi ani de viata? "Obstacles"? Simply "obstacles"?? Really? Toate chestiile care m-au lovit si m-au speriat si m-au daramat si m-au distrus si care au....facut sa dispara [sau macar sa se ascunda] toate lucrurile bune care ma faceau o persoana frumoasa, si care m-au dat peste cap si m-au facut sa ma duc de-a dura fara sa am habar de unde au venit si ce se intampla cu mine? Toate astea care devin tot si tot si tot si tot si tot si tot si tot si tot [feel the pain.] mai greu de luat? Si toate cele care urmeaza sa vina? Timp de ani de zile, poate chiar pentru toata viata mea? Toate cele despre care stiu ca sunt pe drum si care ma INSPAIMANTA mai tare decat orice altceva pe lume..? "OBSTACLES"?? "OBSTACLES"?! Just that? OBSTACLES?? *intense stare*

"Obstacles". Obstacles. Really.

No, I'm not mad at you [I couldn't be], but I just find it... hysterical. Really hysterical. Hilarious. Extremely...ironic.

Cand cineva aude "obstacole" nu se va gandi niciodata la... you know. Bleah. Nevermind..

Even though, I kinda like the fact that you used THAT word. Pentru ca asta ar insemna ori ca tu chiar le vezi doar ca pe niste simple obstacole, ceea ce inseamna ca esti foarte foarte foarte puternica, ori ca.... poate chiar sunt doar asta. Si atunci.. inseamna ca eu sunt mai puternica decat cred. Either way, I like it. Desi ceva imi spune [sau mai bine zis, prefer sa cred] ca e prima varianta. *laughs*

So yeah. "Obstacles". Thanks for the joke. *winks* Really, a good one. Si da, chiar o gust. xD

Oricum, a fost bine asa. Macar astfel nu m-am speriat de la inceput stiind ca, orice as face, urmeaza sa fiu franta in bucatele de nenumarate ori. *smiles*

Ar mai fi multe de zis... Dar.. poate.. alta data..? Cum ar fi ca... nu am apucat niciodata sa iti multumesc.. *sad smile*

And... Nothing. *smiles*



Stephanie.

This spell you've created.

I'm sorry dar pun asta aici pentru.... modul fermecator in care ii suna vocea lui Matthew pe refren.. Si pentru cum face chitara... Cand aud melodia asta live, ma trec toti fiorii.



And really now man, DE CE e Muse atat de.... fascinant, si fara cale de oprire de atragator, si de magic? No, no, really. Incep sa devin suspicioasa.. o.O

Still, the spell feels so good....*bites her lip*

Bruises on her ego.

Bai, tocmai m-ati prins intr-o stare de narcisism mai intens, asa.

De mult timp m-am prins si inca incerc sa imi dau seama care e faza: profesorii ma plac. Well, cam toti. Vecinii, la fel. Colegii..Hm, colegii, nu prea. Nu cred. Dar nici ca as vrea. Adica.... Sunt cativa cu care ma inteleg bine. Din cand in cand, cand interactionam. And i actually like them. Dar imi place sa fiu lasata in pace. Si ce imi place la "relatia" mea cu colegii e ca ei ma lasa in pace, dar... Nimeni niciodata nu indrazneste sa imi zica ceva. Well, nu in fata, at least. Nu stiu daca vb despre mine "pe la spate", le fel cum se vb intre ei, pt ca... nu mi s-ar spune si nu are cine sa imi spuna? Si sincer, as vrea sa ma barfeasca. Da, uite asa.

Anyway. E misto ca unii dintre ei ma admira / respecta. Sau pur si simplu ma pupa in c*r aiurea. Ori ambele. I dont really know. Da, e placut, desi usor jenant sometimes. Multora nu le pasa de mine. As i said, mai sunt unii cu care comunic si cu care ma inteleg bine atunci cand se intampla asta. Dar... Once again. Nimeni. nu imi zice niciodata nimic. Ei se mai impung intre ei, mai tipa, mai astea. La mine nu. Nimeni. NEVER. And i love that. Orice, oricui as spune. Nu se comenteaza.

Cred ca sunt asa because they really dont know me. Pt ca nu o arat. And i think that scares them a bit. *feels good about herself*

Deci asa e cu colegii. Sa presupunem ca they don't like me. Nu despre ei e vorba aici.

Profii. Hmmmm. Profu' de isto. He really.... I dunno, he likes me? Sincer. I couldn't figure this out yet. Care e faza? Adica un timp lung am simtit ca ii place de mine pt ca zbarnaiam la materia lui. Pana cand am lasat-o mai moale cu "ha, tre sa ii arat ca sunt tare" si acum ma lasa si el in pace, adica nu ma face deloc sa ma simt importanta or smth like that, we're not "friends" like we used to be or anything... we're just like "whatever", nici nu cred ca il salut mereu cand il vad pe hol. But still, cand mi se adreseaza.. Simt ca ma trateaza intr-un anumit fel, cu un fel de respect. And that is like... ma freaca. Faptul ca nu stiu exact care e faza si ce crede despre mine. Pt ca PARE ca s-a prins ca i'm cool and smart and everything. Dar niciodata nu pot fi sigura de asta.

Profa de romana. poate si pt ca la materia asta am fost la olimpiada. I dunno, she likes me. And she's cool.

Profa de filosofie. Haha, everybody hates her. I don't. La inceput, da, nu eram de acord cu metodele ei. Pana le-am inteles. Tin minte ca la prima ora ne-a pus sa facem o compunere despre noi insine. Si am scris chestii mizere despre mine [comparativ cu restul i mean]. Ca sunt egoista, narcisista, nu am incredere in nimeni, ma consider superioara, hobbyuri si atat *laughs* Nu a zis nimic. Si nu m-a facut sa simt ca ar fi luat prea tare in seama. Si la orele ei, eram singura care avea tupeul / cheful sa raspunda. Pt ca nu o uram probabil. Si pt ca filosofia e chiar okay, chiar frumoasa. Si nush ce fel de om e tipa, dar tuturor celor de la clasele de a 12-a le pune note super super mici. Pana m-am trezit ca am 10 la ea si chestii. Semestrul trecut nu imi amintesc ce note aveam dar in asta am DOAR 10. The chick REALLY likes me. Like... the thing she did for me.. in fata clasei.. Cred ca.. era unul din putinele momente in care as fi rosit. I loved (love) what she did. Chiar m-a cam cucerit pt asta.

Profu' de religie. Stia ca sunt tare de la inceput, de cand ne-a predat prima data, acum multi ani. Dar simt cum ma place si mai tare. He's a cool guy. E openminded si asta e foarte rar.

I dunno, profa de geogra. Profa de geogra... ne preda de anu' asta. And i liked her cam din prima clipa. She's young and cool and pretty and.... glumeata. Dar totusi e si serioasa si preda genial si e si corecta. She's like.. really cool. Pana acum nu mi s-a parut ca a facut nimic gresit. Ii inteleg fiecare miscare. And i ADORE smth about her. Are ceva cu cocalarii de la mine din clasa. Si e singura persoana care face ceva about it. I LOOOOOOVE her for that. Tipa e atat de cruda cand i se pune pata. Aaaaah. Orgasmic. Dar e corecta. Si sincera. Nu se da in laturi de la nimic. Si nu prea... le aveam eu cu ea, asa. Nu am sclipit anu' asta la geografie, nu am iesit in evidenta la orele ei... Ea stia ca vreau sa dau bacu' la istorie [acum dau la amandoua dar am hotarat asta acum doua luni or smth like that] si chiar nu ma asteptam sa ma fi observat. Si de ceva timp incoace am tot bagat de seama ca ma asculta. Pt ca am doar o nota la ea. Si mai sunt 3 saptmani de scoala. Azi a fost a doua oara cand m-a ascultat. Si again... nu mi-a trecut nota. De cE? Pt ca nu am...stiut. Nu ca lumea. Am facut cam varza. Si nu numai ca nu mi-a trecut nota [si e neiertatoare, gen, tuturor celorlati le trece notele din prima..] dar mi-am permis sa si glumesc cu ea la ora. I felt really good about myself today. Nu doar asta, la mai multe ore s-au intamplat faze de genul asta. Am dat si teza la istorie si lucrare la romana si m-am descurcat. Fara sa fi invatat. xD Da' chiar, nush cum reusesc... Am o memorie varza in general, dar unele chestii de la istorie pur si simplu imi raman IMPRIMATE in minte. That's really cool. [E o chestie pe care o repet insa din cand in cand, I have to admit. Ce au facut rusii la razboiul de independenta. Hmm.]

Asaaa, cine mai e.. Profa de sociologie. Deci. Eu pana in momentul de fata, habar nu am cu ce se mananca sociologia. Si nici nu mi-a placut. Tot ce am facut eu la socio de cand am materia asta in orar, a fost un chestionar. Atat. Fac cu profa asta de doi ani. And.... Chiar ma lasa rece, si ea, si ora ei. Si ma comportam la ora ei cam ca la restu', adica pur si simplu ma uitam urat sau.... Dunno, nu faceam nimic. Si m-am trezit ca mi-a zis la un moment dat intr-o discutie acum vreo saptmana in urma ca "De ce nu dai la psihologie? Sau la drept? Ca tu ai si citit mult si esti mai inteligenta decat restul, ai o inclinatie spre asta. Si tin minte ca intr-a 11-a cand ne-am cunoscut, ai zis ca vrei sa faci psihologie." Sincer? In momentul ala mi-au picat ouale. A RETINUT? Si imi vorbea cu atata... sinceritate? Am fost "WTF" [de la soc]. Nu ma asteptam.

Cine ar mai fi..? Pana si profa de educatie pt sanatate mi-a zis ca am dezamagit-o pt ca nu i-am adus referat. Asta ar mai fi de inteles pt ca sunt cam singura din clasa care mai tine minte chestiile pe care le invatase la biologie [i loooove biology]. But then again, nu ma asteptam sa ma si retina... Adica i like being a smartass for me in primul rand, nu ca sa ii impresionez pe ceilalti.

Hmmm diriga. Da, diriga. Diriga is like this pretty old French teacher. Le are cu artele si cu teatrul si cu astea. E foarte.. spre spiritual. She's a bit too much of a weird woman but.. I dunno. She's not bad. Si de fiecare data cand are ocazia imi spune ca sunt o fata serioasa si stiu ca ii place ca am facut teatru and i know she knows i'm smart, deoarece cu ea cred ca am mai vorbit despre asa ceva, despre carti yara yara. Nu o spune des, dar chiar cred [mi-a lasat impresia] ca ma place nitel.

Mi-e lene sa mai povestesc, dar sunt si profele de engleza cu care ma inteleg bine.

Cat despre vecini.. De fiecare data cand ma prinde cate unul pe scara, ma tine de vorba si ma intreaba de scoala si de astea, si imi spun si mie, si alor mei, ca sunt frumoasa, desteapta, cuminte, tot si tot mai frumoasa, si ca sunt o scumpa si ca yara yara yara. Si am o vecina. E cu doi ani mai mica decat mine. Am copilarit impreuna. And they really don't like her. Poate pt ca tipa sta in scara noastra cu baietii si ei fumeaza si mananca seminte si rad si pana mea si e vazuta cu ei, pe cand eu... am fost suficient de inteligenta [si de cool] incat sa nu fac prostia de a ma arunca in gura lupului. Si a avea..intimitate cand sunt cu prietenii. Si acum am devenit...tot si tot mai frumoasa si sclipitor de inteligenta si blah. No, really, sunt vecine care efectiv ma scuipa de deochi cand ma vad si imi spun in fata ca sunt adorabila si ca imi doresc bine si succes si unele ma mai si trag de obrajori.

Si da, egoul meu cat cele doua Americi plus China acum efectiv vibreaza de emotie.

The thing is. WHY? WHY would anyone like me? Like hai sa luam de exemplu profesorii. Imi imagienz ca tot ce vad ei in fiecare zi la mine e... o fatza foarte serioasa, care priveste fix, sau daca nu e interesata, asculta muzica sau sta cu capul pe masa. Dar beyond that... ceea ce te loveste fix in fatza cand te uiti la mine, profesor fiind, e atitudinea asta de... hmm, how should i call it... de "i'm too good for you" uninterested smartass. Like really... Expresia mea e de o aroganta imbecil de nesimtita. Ma comport ca si cum le-as sti pe toate si nimeni nu mai e ca mine. Pana si privesc asa. Nu e asta evident? How can they like me? Like maaan... It's weird. Fata mea exprima o aroganta retarda.

Ar fi o explicatie ca... oamenii mai maturi ma plac / respecta / whatever pt ca sunt inteligenta. Dar faza e ca NU imi dau seama din ce se prind ei de asta. Because i don't fucking comunicate. Si nu invat, pur si simplu ma trezesc spunand ce gandesc sau, daca nu gandesc nimic, aburesc. Like.. doar pt ca am carti in mana? I dunno, man...

I like that, though. E misto sentimentul ca cei de varsta mea nu ma prea plac pe cand cei maturi [si majoritatea sunt chiar foarte inteligenti] ma plac / cred in mine. feels damn good.


I feel good about myself si pt ca am fost sa imi fac programare la shrink. Si vizavi de cabnetul lui, era cabinetul oftalmogoagei la care merg de cand aveam scutece. Si tot iesea asistenta de acolo sa cheme lume si stateam cu spatele ca sa nu ma recunoasca and i was pretty much ashamed and bacically, desi nu vreau sa recunosc, a fost oribil. Dar ma simt bine pt ca am avut curajul sa stau acolo pana la capat si sa deal with the idea of "oh my god crazy people are loooking at me and think that i'm crazy, aaargh too much pressure!"

Si nu in ultimul rand.. I'm really proud of myself pt ca.... am trecut prin chestii atat de puternice ieri, incat acum.... Wow, nu cred ca o sa mai am probleme de genul asta un timp. Acum sunt usor "whatever" cand vine vorba de intalniri de gradul 3 si alte alea. Pt ca..... Jesus, la cum a fost ieri... Am avut pt vreo ora un sentiment incredibil de.. cazatura de la ruine inmultita cu 5 cele mai puternice carusele in care te-ai dat vreodata. Adica din alea ametitoare si periculoase RAU... Nush de ce imi vine sa zic asa.. Dar altfel nu as putea descrie. It was.... Efectiv am inceput sa sar pe drum. Pt ca NU imi mai simteam picioarele. Si asta e doar ce aveam fizic.

Dude. ...Adrenalina pura. I fucking swear. I felt it.

Ce bungee jumping, ce sarit cu motorul, ce...whatever. Just try this. *nervous laughter*

New Born.

It's really weird, you know.. cum pana acum ceva timp in urma, simteam lucrurile ca un om normal.. ca un om oarecare, luat de pe strada.. care simte x si y si z... Bucurie, teama, tristete.. de-astea... Si acum... cred ca nici macar eu nu intelesesem pana azi ca simt lucrurile diferit. I just... Uneori e totul atat de puternic incat.... pur si simplu refuz. Refuz sa simt. Stiu ca e acolo, stiu ce e. Dar am o putere incredibila de a bloca tot. Ganduri, sentimente, everything... Efectiv refuz. Si nu ajunge nimic la mine. And i'm like *straight face*. Pe interior adica. Le simt dar totusi nu. Dar atunci e naspa pt ca devin....amortita, cred. Si... blocata. Sunt blocata si nu pot gandi deloc si i have no idea what i'm doing / should do and.. I guess I'm really confused... That's why it's pretty fucked up. Totusi admir chestia asta la mine, ca pot ignora tot, si pur si simplu trec peste si uit. Cica. Asta e buba acum insa.. Ca fac asta pana cand.... i dunno, sunt momente in care... banuiesc ca barierele se rup si cedeaza. Poate pt ca e totul prea puternic in momentul respectiv sau poate pt ca navalesc si toate alea ignorate inainte. Dar ATUNCI sa te tii. Pt ca e overwhelming. E atat de.... not....human, not so normal, not...cool. E fucking... fucking... I dunno, man... Chiar nu stiu ce sa fac atunci. Si chiar nu ma poate ajuta nimeni atunci. Si de aia uneori am nevoie sa fiu singura, to try and deal with it. And cool it down a bit. Pt ca poate nici eu nu inteleg prea bine de ce simt unele chestii ASA... And only I can do it anyways... Si faza e ca nici nu pot exprima ce simt. Se poate ca pur si simplu sa ma prabusesc pe interior si sa nu scot o vorba, nici sa schitez un gest. Maybe i just don't know what to say and how... Si cred ca... in momentele astea, ori..exteriorizez... si atunci iese naspa, pt ca exteriorizez destul de mult, ori... nu. Deloc. In concluzie, in acele situatii... o iau pe aratura rau. Dau pe dinafara toate.

Dunno.. Insane enough? *weird laughter*



Awesome video, man. Briliant. And i want ring like Matthew's. It looks awesome.

The other thing i wanted to write about... is more of a problem actually. Men. Nu, nu am nimic cu ei, i kindof like them actually. But dude... Why are men so scary soemtimes? Gen, tocmai am trecut printr-o clipa f dubioasa in care un el pur si simplu se holba la mine. O privire.. scary man, scary, i mean. O privire fixa si devoratoare asa. Si hotarata. Si..fixa. How can they.. look at someone like that? I don't think women do that... M-am simtit.. incoltita... In pericol chiar. Fucking disturbing man. *is disturbed* I dont like this shit. Adica da, inteleg, legea junglei and shit, dar... Efectiv sa SIMTI intentiile dubioase? Si frustrarea? Freaky...

Frate.. I swear ca era si a treia chestie pe care voiam sa o scriu, but i don't fucking remember it...*se oftica*

I dunno man.. What's with all the stupid people around here lately..? GOD they piss me off....

In alta ordine de idei... I'm so very proud of my friends. All three of them. *proud*

Tot nu-mi amintesc ce mai voiam sa zic...*still tries to remember though*

Aquarius perfume

Varsator

Tuturor le plac curcubeele. Copiii îşi pun o dorinţă cînd văd unul, visătorii aleargă după ele, pictorii le pun pe pînză, dar Vărsătorul locuieşte într-unul. Mai mult, el l-a demontat şi a examinat fiecare bucăţică, fiecare culoare, şi tot crede în el. Nu e uşor să crezi în ceva după ce ai aflat exact cum e acel lucru, dar Vărsătorul e în esenţă un realist (yeah.), deşi adresa lui e ziua de mîine, privită cu ochelari roz (sortof...).

Ca şi buimăcita Alice, dusă prin Lumea Minunilor de Vărsătorul Lewis Caroll, va trebui să fii mereu pregătit pentru neprevăzut cînd e vorba de uranieni. În general amabili şi liniştiţi, Vărsătorilor le place, însă, să sfideze opinia publică şi sînt extrem de încîntaţi în sinea lor cînd şochează din cînd în cînd oamenii mai convenţionali cu comportamentul lor iraţional (DAAAAAAAAAAA.). Aceşti oameni în general blînzi şi politicoşi te pot zgudui brusc cu cele mai uluitoare afirmaţii exact cînd te aştepţi mai puţin. Uranianul tipic e pe jumătate Albert Schweitzer şi jumătate Mickey Mouse. Poate fi încălţat în sandale, bocanci, pantofi eleganţi sau adidaşi şi rareori îşi va bate capul să verifice dacă ceea ce poartă se potriveşte ocaziei. Va apărea la uşa ta desculţ, dacă aşa îi vine cheful, şi va rîde de tine fiindcă rîzi de el. Vărsătorii deseori adoptă o ţinută bizară, pentru a-şi demonstra refuzul de a se conforma normelor.

Poţi recunoaşte deseori oamenii născuţi în această zodie fixă, de aer, după cît de des folosesc cuvîntul "prieten" (da, asta era inainte. *laughs*). Întrebarea tipic uraniană după ruperea unei legături amoroase este "Nu putem rămîne prieteni?" (same.). Vărsătorul nu e nici obtuz, nici naiv, nici entuziast, nici blazat. Experimentările permanente nu-l fac decît să fie curios în legătură cu următorul mister pe care-l are de descifrat (pretty much, yeah). Şi următorul mister poţi fi tu (ba nu.*laughs*). Persoana care pare cînd complet absentă cînd te studiază ca sub un microscop invizibil e probabil un Vărsător. Poate fi derutant să descoperi, după toată curiozitatea lui intensă, care te-a flatat, că manifestă acelaşi interes pentru viaţa personală a poliţistului din colţ, a barmanului sau a cîntereţei din bar. Politica îl fascinează, sporturile îi interesează, iar copiii îl intrigă (sau enerveaza. depinde de tzanc). Acelaşi lucru e valabil pentru cai, maşini, bătrîni, descoperiri medicale, scriitori, astronauţi, alcoolici, piane etc. Renunţă la orgoliu, ori abordarea lui distantă, impersonală ţi-l va răni.

Ochii Vărsătorului au de obicei o privire vagă, absentă, visătoare şi sînt deseori deschişi la culoare, dar nu întotdeauna. Părul e de obicei drept şi mătăsos, deseori blond sau şaten deschis; tenul e palid şi de obicei are o înălţime peste medie (fivehead =)))) - ascendentul poate duce la modificări în aspectul general. Vei observa o nobleţe a profilului. Trăsăturile uraniene sînt fine şi bine definite, amintind de cele ale împăraţilor romani de pe monedele de aur (HAHAHAHA.). Adevăraţii nativi vor adopta deseori o poziţie cu capul plecat de la baza gîtului cînd cugetă la o problemă sau imediat după ce au pus o întrebare. Capul le cade brusc în faţă sau se înclină într-o parte, aşteptîndu-ţi reacţia. În mod ciudat, datorită sexualităţii duale a uranienilor, trupurile masculine au deseori caracteristici feminine (cum ar fi şoldurile late), iar cele feminine au cîte o trăsătură masculină (cum ar fi umerii laţi).

Nativii iubesc libertatea şi pot fi deseori extrem de amuzanţi, perverşi, originali, îngîmfaţi şi independenţi, dar pot fi şi diplomaţi, blînzi, înţelegători şi timizi. Ei vor căuta aproape cu disperare sentimentul de siguranţă pe care li-l dau mulţimile, aglomerările de oameni (NU.) şi se va înconjura cu prieteni. Apoi vor cădea într-o pasă mohorîtă, pesimistă şi vor dori să fie lăsaţi singuri. În oricare dintre aceste faze ar fi, nativul îşi păstrează percepţiile acute, care sînt mai profunde şi mai rapide decît ale altora. Uranus face din el un rebel înnăscut, care crede că toate vechile obiceiuri sînt greşite şi că oamenii şi lumea au nevoie de schimbări drastice şi revoluţionare mai mult decît de orice altceva - deşi, dacă e implicat în politică, va fi suficient de inteligent încît să nu-şi facă publice opiniile prea devreme, distrugîndu-şi strategia.

Vărsătorii analizează constant situaţii, prieteni şi străini (nooooo...). Poate fi deranjant cînd se apucă să-ţi pună întrebări directe, fără pic de tact, ţintind exact spre cele mai intime sentimente ale tale (*laughs*). Cînd descoperă că puzzle-ul nu era deloc prea complicat, se plictisesc şi uneori chiar se supără (*laughs even more*). Nu e nimic mai jignitor decît un Vărsător care se satură de acest joc de-a examinarea sub microscop şi se orientează spre alt subiect tocmai cînd te-a convins că pentru el eşti cea mai importantă fiinţă de pe planetă (*laughs again*). E foarte dureros!

În ciuda obsesiei lor pentru prietenie (awwwww yeah.), nativii nu au prea mulţi apropiaţi. Ei caută cantitatea şi nu calitatea în relaţiile lor (yeah, inainte asa era) şi rareori întemeiază o legătură pentru o perioadă mai lungă de timp. Sînt prea multe de descoperit ca să se limiteze prea mult timp la numai una sau două prietenii. Nu rezolvi nimic cu rugăminţile patetice, căci acest om e prea impersonal dar, dacă reuşeşti să ajungi la inima unui Vărsător, de obicei acesta va coborî de pe bicicleta lui ca să vadă dacă nu cumva i-a scăpat ceva (HAHAHAHAHA good one. funneh.).

Uranianul e înconjurat de un fel de izolare ciudată (xD) şi deseori e înţeles greşit de ceilalţi. Asta pentru că ceilalţi încă sînt cu un pas în urma Vărsătorului. Purtătorul apei trăieşte în viitor, întorcîndu-se în prezent numai pentru perioade foarte scurte de timp (*smug*), aşa că oamenii mai realişti îl consideră pur şi simplu sărit de pe fix (sper! *laughs*). El simte acest lucru şi sentimentul lui de izolare se accentuează. Dar, după părerea lui, faptul că cei din jur nu reuşesc să ţină pasul cu el nu e un motiv să meargă înapoi. Aşa că rătăceşte singur printre norii lui, în timp ce noi, simplii muritori, ne întrebăm ce naiba caută tocmai acolo, atît de departe (*laughs*). Astrologii spun că ceea ce gîndesc Vărsătorii va gîndi toată lumea peste cincizeci de ani (ntz. cel putin 100.). Asta o fi adevărat, dar prăpastia dintre ei şi noi ceilalţi rămîne la fel de adîncă. Acest semn e cunoscut ca fiind semnul geniului şi aşa şi este, căci mai mult de jumătate dintre cei mai celebri oameni ai lumii sînt născuţi în Vărsător sau au ascendent în Vărsător(awwwwwwwwwwwwwwwh.). Pe de altă parte, un procentaj la fel de mare dintre cei închişi în sanatorii de boli nervoase sau dintre cei care au şedinţe frecvente la psihoterapeut sînt tot uranieni ( =)) de ce nu ma mira?). Se spune că graniţa dintre geniu şi nebunie e foarte subţire, iar prietenii tăi Vărsători te pot face uneori să te întrebi de care parte a graniţei se află ei. Mare parte din confuzie e provocată de faptul că omul a avut întotdeauna tendinţa să-şi hulească profeţii (*rolls on the floor laughing so bad*).

Uranienii sînt un bizar amestec de pragmatism rece şi instabilitate excentrică şi par să aibă o înţelegere instinctivă pentru cei bolnavi psihic. E ciudat, dar aproape orice nativ poate reduce substanţial agitaţia nebunilor doar vorbindu-le încetişor. Are un talent minunat de a calma persoanele isterice şi de a linişti copiii înspăimîntaţi. Să fie oare din cauză că propriul lui sistem nervos e atît de sensibil şi de slab protejat?

Mintea Vărsătorului e atît de deschisă încît e o raritate să găseşti unul care are prejudecăţi, cu condiţia să nu aibă grave influenţe negative în harta stelară natală. Chiar şi atunci va fi foarte şocat cînd îi vei scoate în evidenţă aceste prejudecăţi. Instinctul fratern e atît de puternic la el, încît atunci cînd un Vărsător se face vinovat de intoleranţă, nu numai că el nu-şi dă seama de asta, dar detestă eticheta respectivă (yeah..). În mod obişnuit, toţi îi sînt fraţi sau surori (not quite..). Va umbla prin înalta societate ca şi prin cele mai mizere mahalale cu ulciorul lui simbolic, adunînd cunoştinţe şi vărsîndu-le din nou. Chiar şi perioadele lui de hibernare sînt scurte, aşa că nu apuci să-i duci dorul, că el şi apare din nou, prezent peste tot (*laughs* cute.). Nu încerca să-i întrerupi solitudinea. Cînd vrea să fie singur, vrea să fie singur, însă nu s-a retras permanent din lume, chiar dacă i-a venit brusc să-şi treacă numărul de telefon la secret. Adresa nu i s-a schimbat, şi nici el. Nu poate renunţa prea mult timp la compania oamenilor (yeh.).

De obicei e greu să convingi un Vărsător să fixeze o întîlnire la o anumită oră. Preferă să lase o marjă de siguranţă mai mare, pentru că nu-i place să se simtă legat de anumite îndatoriri sau obligaţii la anumite ore. Preferă ceva de genul "Ne mai vedem... poate marţi". Şi uneori se referă la marţea de peste două săptămîni. Însă trebuie spus că, o dată ce l-ai prins la înghesuială şi şi-a dat cuvîntul că vă veţi întîlni la o anumită oră, va respecta cu sfinţenie ora cu pricina. Poţi să fii sigur de asta şi ai face bine să nu întîrzii. El va fi acolo, cu condiţia să nu fie răpit în drum spre întîlnire - ceea ce, fiind Vărsător, e posibil. Acestor oameni li se poate întîmpla orice, oricînd. Absolut orice (noooooo.)!

Îşi va expune deschis opiniile, dar nu va avea pretenţia să-ţi dicteze cum ar trebui să gîndeşti sau să-ţi trăieşti viaţa. Nici el nu are de gînd să-ţi permită să-i dictezi lui lucrurile astea. Spre deosebire de Berbec, Leu sau Gemeni, nu doreşte să-i convingă pe ceilalţi cu orice preţ să-i adopte ideile. Filosofia uraniană e că fiecare are nevoile lui proprii, dansează după propria muzică şi individualitatea ar trebui respectată.

Rareori ai să vezi un Vărsător luptînd feroce pentru o cauză (heeeeey! *offended*). Ei trăiesc după propriul sistem de valori şi consideră că asta e suficient. Lasă-i pe Berbec, Leu, Scorpion şi Săgetător să apuce sabia şi să lupte glorios pentru a-i elibera pe nedreptăţiţi (HEEEEY!). Uranianul e prea ocupat să descopere cauzele revoluţiei, să asculte necazurile oamenilor şi să împartă compasiune înţelegătoare. Nativul crede în schimbările violente, dar lasă violenţa în seama altora. Nu e un laş, dar pur şi simplu nu are echipamentul necesar pentru bătălie (*jaw dropped open* what?). Cînd un scandal îl ia prin surprindere, fie va ataca orbeşte, derutat, fie va fi de acord cu adversarul ca să pună capăt disputei (*jaw WIDE open* you didn't.). Reacţia lui e imprevizibilă, dar un lucru e sigur. A doua zi opinia lui va fi la fel de fermă ca înainte. Oricine are pregătire şi talent la dezbateri îl poate învinge de obicei (....), căci atenţia lui poate să rătăcească foarte uşor spre abstract într-o confruntare a inteligenţelor. Vărsătorul luptă cel mai bine cu pălăria. Şi-o pune pe cap şi pleacă (*shocked*). Însă mintea lui plină de respect pentru adevăr nu se va clinti nici un milimetru cînd e ferm convins de ceva, în ciuda faptului că nu-i plac disputele neplăcute. Toate ţipetele şi presiunile emoţionale din lume nu-l vor face să se abată de la calea ideilor lui independente.

Un alt motiv pentru care Vărsătorul se confruntă deseori cu critici ostile e faptul că e mereu plin de surprize. Te poate conduce spre vest, ca apoi să se întoarcă şi să mărşăluiască spre est fără să te prevină. El are o anume încăpăţînare în hotărîrea lui de a nu te anunţa ce pune la cale.

Uranianului nu-i vine foarte uşor să aibă încredere în oameni. Mai întîi trebuie să-ţi întoarcă pe toate feţele motivele posibile şi chiar sufletul, dacă se poate (*smiles*). S-ar putea să ai senzaţia că fiecare cuvînt al tău şi fiecare gest sînt catalogate şi puse la păstrare în mintea lui intuitivă pentru a putea apela mai tîrziu la aceste date. Aşa şi e. Poate că ţi se pare din cînd în cînd pierdut în vise, dar să nu te laşi înşelat. Probabil că ţi-ar putea spune şi cîte gene ai (haha.). Să nu te aştepţi niciodată ca un uranian să te accepte la prima vedere. El vrea să ştie ce se ascunde dincolo de chipul tău şi va pune întrebări foarte jenante ca să afle (hahaha.). Dar trebuie să ştii că o dată ce ai fost acceptat îţi va fi loial şi prietenia lui nu va fi zdruncinată de bîrfe răuvoitoare (*smiles*). Nu va crede şoaptele răutăcioase ale inamicilor tăi, dar le va asculta cu siguranţă din pură curiozitate. Fii însă sigur că analiza finală şi decizia îi vor aparţine în totalitate (duh.).

Maladiile uraniene au de obicei legătură cu sistemul circulator. Nativii tremură de frig iarna şi suferă de cald vara. La bătrîneţe sînt predispuşi la varice şi îngroşarea arterelor, dacă emoţiile lor sînt orientate în direcţii negative, şi au tendinţa să sufere accidente la picioare, mai ales la gambe şi glezne. Oasele gleznei sînt deseori fragile şi s-ar putea ca nativii să se plîngă de dureri în picioare din caza proastei circulaţii. Alte probleme de sănătate ar fi durerile dese în gît şi uneori palpitaţii, dar aceste nu sînt grave. Uranienii au nevoie de foarte mult aer curat, somn şi exerciţiu fizic, dar rareori se folosesc de aceste remedii naturale. Nu au parte de prea mult aer curat pentru că de obicei închid ferestrele, se înfofolesc în pături şi tot se plîng că le e frig. Tensiunea nervoasă tipică nativilor îi împiedică deseori să se odihnească suficient, şi deseori somnul le e tulburat de vise stranii (nuu.). Cît despre exerciţiu fizic, dacă n-a fost învăţat de mic să iubească sporturile e greu să-l îmboldeşti pe uranian şi să meargă mai repede, darămite să alerge (nuuu.). Adevăratele probleme de sănătate ale uranienilor nu încep decît la maturitate, cînd încăpăţînarea lor creşte. Aceşti oameni sînt extrem de uşor de hipnotizat. Mulţi simt intuitiv acest lucru şi se feresc să se expună dar, făcută de un specialist, hipnoza le-ar putea vindeca unele dintre numeroasele lor fobii (si de probleme pe sisten nervos si nebunie de ce nu zice nimeni?).

Vărsătorii nu au memorii grozave, dar nici nu au nevoie să memoreze prea multe, din moment ce par să prindă cunoştinţe din aer. De ce şi-ar îmbîcsi mintea cu lucruri de care s-ar putea să nu aibă nevoie niciodată, cînd pot să-şi întindă antenele invizibile şi să prindă tot ce le trebuie? Probabil că aceşti oameni vor veni acasă de la cumpărături fără să fi cumpărat nici măcar un articol de pe listă. Nativul tipic este întruchiparea legendarului profesor distrat. E în stare să treacă pe lîngă soţia lui pe stradă fără să o salute dacă e adîncit în conversaţie cu un prieten (haha.).

Puterea de concentrare a Vărsătorului poate fi uluitoare. Totuşi, e în stare să prindă lucruri care se petrec în spatele lui, dacă vrea, ca un radar. Nativii pot purta o conversaţie complicată fără să piardă nici o mişcare din ceea ce se întîmplă în cealaltă parte a camerei, dacă se hotărăsc că îi interesează (*smiles*). Uneori ai putea să juri că n-a auzit nici un cuvînt din ce ai spus, ca a doua zi el să-ţi repete totul, cuvînt cu cuvînt, ca un casetofon (*laughs*). Nu subestima niciodată puterea unui uranian de a se îmbiba cu informaţii în timp ce pare complet absent, chiar dacă uneori se poate pierde în concentrare.

Capacitatea extraordinară a nativului de a plonja în necunoscut şi de a absorbi secrete mistice fără ca măcar să încerce duce spre o stranie intuiţie, o putere premonitorie uluitoare. Cunosc un Vărsător care răspunde la telefon înainte ca acesta să sune şi, mai mult, ştie dinainte cine e la celălalt capăt al firului. Aproape fiecare uranian are o sensibilitate unică, ce îl ajută să-ţi cunoască cele mai ascunse dorinţe. Fără cuvinte, el înţelege o nevoie îngropată atît de adînc în sufletul tău încît nici tu nu eşti prea conştient de prezenţa ei. Prin acelaşi proces bizar, el poate să-ţi transmită sentimente şi gînduri, chiar dacă e cu spatele la tine. Unii dintre ei nu au nevoie de serviciile poştale ca să trimită o telegramă. Totuşi, gîndirea lor nu are nimic superstiţios. Că e mecanic auto sau muzician, Vărsătorul e un adevărat om de ştiinţă şi nu se va grăbi să tragă o concluzie pînă cînd nu a întors totul pe toate părţile. Însă cînd ajunge la o concluzie, aceasta va rămîne bine înfiptă în creierul lui. Cînd e vorba de progresul omenirii, mintea lui e mai deschisă ca a oricui, dar se închide ermetic cînd e vorba de propriul lui comportament, care poate fi neaşteptat de conservator (haha nu credeam asta pana de curand).

Vărsătorii detestă minciuna şi înşelătoria. Îţi vor da bani în dar, dar nu le cere un împrumut, căci urăsc să împrumute sau să ceară împrumuturi. Dacă totuşi amicul tău uranian îţi împrumută bani, ai grijă să-i dai înapoi exact cînd ai spus. O promisiune încălcată poate provoca o fisură adîncă în prietenia voastră. Aceşti nativi se ţin de cuvînt şi-şi plătesc facturile şi au aceeaşi pretenţie de la tine. Însă toată această dragoste de adevăr poate fi distorsionată într-un comportament dubios, căci poate răspunde la întrebări atît de inteligent, încît creează impresii greşite. Dar îşi va exprima liber indignarea dacă va prinde pe altcineva folosind această delicată nuanţă de minciună. Rareori va minţi de-a dreptul, dar te poate păcăli în moduri extrem de subtile. Permanenta goană după adevăr şi dorinţa de a-şi ascunde propriile motive sînt trăsături incompatibile şi Vărsătorii trebuie ca la un moment dat să privească în faţă această problemă dacă vor să afle adevărul adevărat despre sine.

No one's gonna take me alive.

No one's gonna take me alive.
The time has come to make things right..
You and I must fight for our rights,
You and I must fight to survive.

Random. Gossip. Blah.

Oh Jesus.. de 2 ore am dilema "hmmm, ce sa fac? sa scriu (avand in vedere ca toata ziua numai la asta m-am gandit) sau sa joc Warcraft (avand in vedere ca am o misiune interesanta de terminat)?" Inca am aceeasi dilema si e enervant.

si probabil tot din cauza ei nu ma pot concentra asupra unui singur lucru si de asta ce scriu acum, nu iese DELOC asa cum voiam eu, pt ca voiam sa fie ceva serios si dragut, iar acum pur si simplu scriu ca sa scriu. awesomeness.

hmm, sa vedem ce iese totusi. nu degeaba sunt indragostita de mine.

ahem.

vreau tricou pe care sa imi imprim o poza cu Matthew Bellamy deasupra careia sa scrie maaaaaaare "GOD". Dar... punem pariu ca toata lumea va intelege ca vreau sa-i nasc copii...? eh, oricum, cel mai probabil ca pana la urma tot mi-l voi face.

ieri am vazut la Victoriei o tipa care avea tricoul cu Edward ala din Twilight. sincer.... cu mana pe inima. abia m-am stapanit sa nu sar pe ea. cred ca m-am uitat oribil la ea. lasa ca si-o merita. i'm sorry, imi place democratia, tin la drepturile omului, da, super, dar nu imi plac oamenii prosti. si consider ca oricine poarta tricou cu un personaj dintr-un film dubios, e asa. [da, sunt foarte inversunata din cauza "febrei Twilight". au ajuns sa puna multe melodii Muse pe youtube la "Twilight Tribute". Poftim? o.O]

si eu mai sus tocmai ziceam ce tricou vreau sa-mi fac eu. *coughs* dar macar Matthew.. e Matthew frate. nu se compara cu uratu' ala devenit star peste noapte. and dude, el face versurile si muzica Muse, canta la pian si chitara, voce exceptionala... okay, il laud prea mult. intelegeti voi. si sincer.. sper ca romanii vor fi prea socati ca va scrie "GOD" pe mine si ma vor considera atee sau anti-crestina sau ceva de genu' asta si vor uita sa ma considere si o groupie. xD oricum ideea asta era, ca el e genial, nu ca eu sunt groupie. si oricum nu sunt. nu as naste decat copiii unei singure persoane. *laughs*

da, da. inca incerc sa ajung la partea in care spun ceva cool.

so. azi a fost o zi interesanta. ca un fel de zi a experimentelor.

de dimineata am iesit din casa imbracata in ceva mulat, negru, usor decoltat, matasos, stuff. in mare, aratam bine. feminina si usor agresiva. si... sincer, de obicei nu stau sa observ reactiile celor din jur in ceea ce ma priveste. oricum, din cate am observat, tipii incearca sa fie destul de discreti cand vine vorba de asa ceva. cei care au idee cat de cat ce inseamna o femeie, i think. so, stau sa ma uit la reactii destul de rar, doar cand ma aflu intr-o stare avanasata de narcisism. dar azi... nu am putut sa stau linistita. efectele au fost...cam disturbing. mai ales dupamasa, cand ma duceam acasa. deci pe bune, ati observat cati oameni cu fete dubioase sunt in metrou in centru pe la pranz? dude, really, it's fucking creepy. nu zic doar de tipi, ci de EVERYBODY. toti dubiosii parca umbla atunci. si am patit gen ca un ciudat [ca asa arata] imbracat dubios si cu o fata foarte....scary, si usor retarda, sa se puna fix in fata mea si sa se holbeze la mine. si era si ditamai omu'. da' insistent si cu.... asa, cu privirea aia de pradator sadic. da' si nespalat asa. adica efectiv ii vezi in ochi cu cata ura ti-ar da-o. FUCKING disturbing. si nu m-am putut opri din a nu ma intreba "dude, unii oameni chiar nu au mai vazut tipe fara sutien?" da, m-am gandit ca e asta de vina, DAR -in apararea mea- de dimineata nu avusesem timp decat sa arunc toalele pe mine si nu imi gasisem ala preferat.

so, cam asa in prima jumatatea a zilei. am avut parte de reactiile mai mult sau mai putin normale pe care le poate primi o fata mai mult sau purin normala de-a lungul unei zile ma mult sau mai putin normale. adica sa te simti CA DRACU' stiind ca esti analizata si ca unu' isi imagienaza cum arata cele mai ascunse zone ale tale si/sau sa iti vina sa ii scoti ochii. cu un betisor pt urechi.

*takes a deep breath*

in a doua jumatatea a zilei insa... m-a luat o stare acuta de miserupism si cam de nervi asa. asa ca mi-am pus pe mine unul dintre cele mai... whatever tricouri, fara sa imi pese cum imi sta parul, daca sunt machiata sau nu, etc, blugii si tenesii. am vrut sa imi las geanta acasa si sa imi iau ghiozdanul, dar mi-a fost extra lene sa schimb toate lucrurile dintr-una in alta, asa ca am ramas cu geanta eleganta. si cu tricoul foarte adda-like [adica mai mult sau mai putin barbatesc].

si WOW, reactiile au fost diferite. nush de tipe [am zile in care le fac si pe ele sa se uite dupa mine], dar tipii au fost.... like, in sfarsit, am putut sa inteleg si eu cum se simte sa fii fata si sa te imbraci cam ca un tip si sa fii privita in modul "ala". bai, m-am simtit genial. tipii pana la urma chiar sunt atrasi de acest gen de fete. dar le e ATAT de frica sa o recunoasca. se uitau la mine intrigati si speriati, si totusi o.O, si parca ii vedeam cum se chinuie inauntrul lor: "is she...? is she not...?" well nu stiu exact la ce se refereau daca sunt sau nu, dar fetzele lor clar asta exprimau. it was AWESOME! a fost prima data cand am simtit asta atat de pe bune pe pielea mea. and i loved it, adica e mult mai bine decat sa fii privita ca o...gaura. ca o bucata de carne. si sincer, nu m-ar deranja sa fiu privita astfel, DACA ar face-o oamenii care nu sunt dezgustatori. si care nu imi invadeaza spatiul intim. *frowns* it's called "fucking let me breathe!" and sorry guys, but ew. go friggin wash.

app de vestimentatie si astea, cunosc o tipa la care a venit un preot acasa pentru o slujba, nush exact ce anume. si respectivul slujitor al domnului i-a spus "pai cum, esti in blugi pt asta?" "pai...da... de ce?" "nu e bine. *ntz ntz ntz* trebuie sa porti fusta. pentru asta e facuta femeia."

okay, treaba sta asa: sunt misogina, daca se poate spune asa. urasc discutiile tipic muieresti despre farduri si tzoale si catelul Corinei care e luat de la Mihaela si care se f**e in c*r dupa blocurile gri la un joint. admir barbatii pt ca sunt in stare sa pastreze o prietenie. nu zic ca sunt super inteligenti, nu zic ca sunt maturi, nu spun ca sunt ceva mai mult decat "simpli". dar pana la urma.. poate ca a fi simplu e un lucru bun. pt ca femeile, unu la mana, nu pot fi prietene cu adevarat, doi la mana, daca sunt... vor avea genul de discutii pe care eu le urasc. aproape TOT timpul! it's just... really stupid. macar tipii stiu sa rada frate. stii ca dau un vant sau ce fac ei acolo, dar se caca pe ei de ras and they're having a great time! da, barbatii pot fi si ei jegosi, pot minti si insela, si nu si-o prea pot tine in pantaloni decat in cazuri ABSOLUUUUT exceptionale. dar femeile sunt de nspe mii de ori mai rau. i'm sorry girls dar e f adevarat. noi stim sa mintim, sa jucam, sa zambim frumos, sa aratam sanii, sa...distrugem ceva/pe cineva pana la...citoplasma. si pt o femeie care nu face asta in lumea asta, da, e infernal de greu sa supravietuiasca. dar pt restul care fac asta... barbatii nu au nicio sansa sa reuseasca *laughs*

anyway. point is... nu sunt fana femeilor. deloc. pt ca stiu realitatea in care traim si am cunoscut suficient de multe ca sa mi se acreasca. si da, ma includ si pe mine aici.

dar frate. ce a facut popa ala e....so wrong. adica dupa conceptia lui [si punem pariu ca nu e singurul?] femeia e acel obeict scos din coasta lui Adam care pur si simplu trebuie sa taca, sa asculte, sa urmeze si sa suga. de ce? pentru ca pantalonii sunt un semn de "ingamfare" din partea noastra si vom arde in iad etern pt ca ne-am permis sa ajungem la acelasi nivel cu "stapanul". Poftim? Tu de unde ai iesit?

"du-te si pune-ti fusta". hai sa gandim logic si sa vorbim sincer. ce gandesc restul despre o femeie care poarta fusta? o tipa normala poate fi invidioasa. poate fi... i dunno, indiferenta. dar un tip.. un tip? un tip, in prima secunda in care va vedea fusta, va vedea craci, si IMEDIAT va gandi "gauraa". si va incepe sa se gandeasca la femeia aia si la ce are pe sub fusta aia. orice fel de fusta ar fi. daca se vede un pic de piele, gata, gandul urca imediat spre o anumita parte a corpului. si ce se va intampla? se va trezi in el instinctul de vanator... e pur si simplu involuntar [cred].

bai, nu stiu de voi, restul fetelor, dar mie una DINTOTDEAUNA mi-a fost frica sa port fusta. care din voi nu a observat ca atunci cand purtati asa ceva, DE FIECARE DATA trebuie sa se ia macar unu' de voi? cand aveti pantaloni, nu, nu prea. dar cand e fusta...everyfuckingtime! sau daca sunteti norocoase si scapati, oricum o sa va simtiti ca in jungla amazoniana, tocmai pentru ca toate chestiile pline de testosteron [si eventual si de tupeu de taran] vor simti/gandi ce am explicat mai sus si vor intra pe pilot automat, intorcandu-se la stadiul primar de animal. imi e FRICA sa port fusta. pentru noi, pantalonii sunt... jesus, cred ca sunt unul dintre cele mai bune lucruri care ni s-a putut intampla, pe langa drepturi egale si vot universal. e o forma de protectie atat de eficienta... cam ca prezervativul. sau si mai si..

si voi, tipii, oricat de macho v-ati crede si oricat ati trai cu impresia ca "lasa frate ca muierilor de fapt le place sa fim asa si sa le aratam ce barbati adevarati suntem, d-aia se aranjeaza asa, ca sa ne atraga noua atentia". well NU e asa. in primul rand pt ca - trust me! - nu e deloc placut sa vina la mine n oameni prosti [am precizat ca nu SUPORT oamenii prosti?] cu texte pe care le stiu de cand am intrat la pubertate si sa incerce sa ma cucereasca cu valoarea lor impresionanta, crezand ca sunt la acelasi nivel cu mine [how dare they??], doar ca sa aiba unde sa si-o scuture putin. daca mai nimeresc si intr-un moment in care sunt nervoasa sau am avut o zi proasta, e super nasol ce faceti voi. sincer. si pot exista o infinitate de motive pt care ne imbracam sau aranjam mai cine stie cum. sunt mereu alte motive, tocmai pt ca suntem femei si intotdeauna vom avea atat de multe pt ORICE. da, intradevar, unele pur si simplu sunt pitipoance. dar se poate intampla si pt ca e cald afara, sau pt ca vrem sa aratam asa pt cineva special, sau poate pur si simplu pt noi insene. REALLY, chiar nu o facem ca sa ne luam animale noi de companie. si oricum nu am vrea maimute, cateii sunt mult mai draguti.

si spuneam de conceptia ca femeia si-a luat-o in cap pt ca poarta pantaloni si are drepturi egale cu masculul alfa. coaie, treaba e ca da, consider ca intr-o oarecare masura, e adevarat: si anume ca femeia trebuie sa isi urmeze barbatul. nu ca "trebuie", ci ca asa e...meant to be or smth. dar v-ati gandit si ati pus problema in alt mod? crestinii mei absolut superbi, oare ce inseamna ca Eva a fost creata din coasta lui Adam? hmm? adica intai a fost barbatul, care era mare si tare si avea toata puterea, dar s-a prins ca ar avea-o degeaba singur. si a aparut o chestie mica, dintr-o coasta. coasta nu e zona cea mai importanta a corpului, dar e ceva de care ai nevoie si care te face complet. si e pusa acolo cu un scop. era facuta din coasta lui... adica era bucata din el. era parte din el. si nu ar trebui sa ai grija de tine si de partile din care esti facut? nu ar trebui sa te ingrijesti si sa te feresti de pericole si suferinta? poate asta inseamna ca Eva a fost facuta din coasta lui Adam, ca da, e un fel de "bun" al lui, dar ca trebuie protejata. cati barbati adevarti din voi si-au ridicat problema asta? de ce insinctul asta nu apare atunci cand vedeti un picior? vai, masculi puternici si feroce ce sunteti. in ziua de azi barbatii nu sunt in stare sa aiba grija nici de ei insisi. nici de... telefonul lor. de nimic. asa ca sa nu se pretinda sa fim supuse si umile. e pur si simplu ipocrit si marsav. pana la urma, poate ca d-asta femeile devin ce devin. pt simplul fapt ca trebuie sa se descurce cumva atunci cand voi pur si simplu faceti exces de putere. orice fel de putere ar fi aia. si as vrea ca acel popa sa citeasca asta. mama, cat a putut sa ma enerveze.

a si inca ceva. consider ca femeia trebuie sa isi urmeze barbatul nu pt ca nu ar putea fara el [indeed, unul fara altul e nasol pt amandoi], ci dimpotriva, pt ca el are nevoie de ea. voi ne-ati cerut, voi aveti nevoie de noi. plus, om fi noi "sexul slab" dar nu voua vi se dilata vaginul de nspe mii de ori in chinurile nasterii.