Fallen..

Prima data cand am fost la Ruine am fost speriata. Foarte speriata. Nu am vrut sa intru acolo. Totusi recunosteam ca e un loc extrem de frumos si voiam sa il arat si persoanelor dragi. A doua oara cand am fost la Ruine... I was pretty much drunk. Astfel ca s-a intamplat o chestie interesanta acolo... Apoi, cand mi-am mai venit in fire.... am cazut. 8 metri in gol, plus lovit cu capul de ciment and stuff. Mi-am pierdut acolo o bratara foarte importanta pentru mine, dar a doua zi my friend a gasit-o si am recuperat-o. A treia oara cand am fost la Ruine [parca] a fost cu Eduard. It was fucking creepy. Plus ca ploua si tuna si ceva nu era deloc okay. A patra oara cand am fost la ruine eram cu mai multe colege si eram cacata pe mine de frica [la fel ca si inainte] dar cred ca atunci am fost cel mai fascinata de acel loc. And i saw stuff. A cincea oara cand am fost la ruine... am fost cu adda si cu bere. And it was....different. A sasea oara cand am fost la ruine... a fost azi.

Ieri s-a implinit un an de cand am cazut.

Sper ca azi a fost ultima data cand am fost acolo.

Locul ala ma deprima. Locul ala nu ma place deloc. Locul ala nu ma vrea deloc acolo. Nu vie, at least.

De cand am cazut, imi e frica de inaltime, la modul ca ma tem sa nu cad iar and stuff [ca sa nu mor, nu de alta. Ca bungee jumping as face si de inaltimi nu am fobie; e doar dorinta de supravietuire si de a nu o pati din nou]. Ruinele insa... astazi m-au chemat. Da, muream de frica, dar parca... ceva de acolo ma provoca. Voiam sa ma duc pe unde sunt crapaturi, ca sa vad daca s-ar intampla ceva sau nu.

It was creepy. Plus ca a inceput sa ploua foarte naspa.

My best friend ADORA locul ala. Nu inteleg de ce, cum nici ea nu intelege de ce simt eu ce simt. Actually, da, recunosc ca e un loc inedit, interesant, aproape fascinant. Dar eu nu pot vedea acolo decat rahaturile de pe jos, gunoaiele, peretii in paragina.. Si tot ce simt acolo e ceva care parca se uita urat la mine si vrea sa fie lasat in pace... Si aud soapte, si nu ma tem de ele, dar stiu ca nu sunt okay.

Ea are impresia ca peretii simt cand ii atinge.. Eu am impresia ca atunci cand pun mana pe ei, imi zgarie pielea cum pot mai rau, ma murdaresc, si stau sa cada peste mine. I-am atins in mod special ca sa vad cum se simte...

Din prima clipa, am urat locul ala, asa cum el m-a urat pe mine. Nu stiu de unde a inceput, dar asa a fost.

Si pana la urma, daca stau sa ma gandesc... De fiecare data cand am fost acolo, s-a intamplat ceva depravat cu mine... Fucking, drinking... Printre mirosuri urate si gunoaie.. Am si amintiri frumoase dar... Mi le amintesc doar pe cele urate... Probabil pentru ca sunt mai multe. Da, locul e special pentru mine TOCMAI pentru aceasta depravare la care m-a indemnat de fiecare data... Dar tot ea ma face sa imi fie rusine de mine. Asa e cand ai doua parti in tine, una buna si alta mean..

Locul ala mi se pare oribil. Pentru tot ce s-a intamplat acolo si cu mine, si cu cunoscutii mei. Mi se pare murdar (nu, nu mot a mot, ca atmosfera ma refer), oribil, nerusinat, cu intentii mai mult sau mai putin criminale.. Acolo am simtit cele mai multe forme ale durerii, acolo am impartasit secrete, acolo am vazut, auzit, mirosit si inhalat tot felul de vechituri creepy, acolo am asistat la lucruri naspa si/sau dezgustatoare, acolo am simtit frica de fiecare data intr-un mod diferit, si nu in ultimul rand, acolo... era sa mor.

Ruinele m-au deprimat groaznic azi. M-au speriat, m-au enervat, m-au scarbit. I truly, completely, utterly HATE that place... And it hates me...

Eram acolo si m-am uitat in jur ca sa imi fac o (ultima) parere despre ce imi transmite acel loc. Si m-am uitat in sus, la locul de unde am cazut. Si tot ce mi-am amintit... A fost imaginea de dinainte de a ma indeparta de grup... Si motivul pentru care am facut-o. Si durerea resimtita. M-a durut atat de tare sa vad ce am vazut atunci incat am plecat aprinzandu-mi o tigara [nu o sa uit niciodata asta] si efectiv am vrut sa ma inghita pamantul... Ma rugam sa se intample asta, doar ca sa nu mai fiu nevoita sa trec prin ce treceam. Voiam sa dispar. Imi doream asta din toata inima. Pana la urma...tot ce au facut Ruinele a fost sa ma asculte... O chestie pe care nu multi o fac.

I'm glad it happened. Pentru o data in viata, chiar m-a inghitit pamantul atunci cand trebuia. God damnit, -pentru asta- bine a mai fost!

Azi a fost ca si cum mi-as fi luat la revedere de la acel loc, nu stiu de ce...

Ma bucur ca e asa. Si ma bucur ca am intrat.. Si ma bucur ca exact acolo mi-am dat seama ca a trecut fix un an de cand locul ala era sa ma omoare. A fost ca un fel de aniversare...

Ma bucur si ca m-a provocat. Ma bucur ca am simtit cum ma cheama la inaltime, din nou, si ma bucur ca m-am dus aproape de margine si ca am simtit coplesitoarea frica si am inceput sa rad. Si ma bucur ca nu am acceptat acea provocare.. Pana la urma, se pare ca mi-am invatat lectia..

E o singura chestie care nu ma bucura. Ca acum acel loc imi va lasa pentru totdeauna gustul asta incredibil de amar.. Si nu, nu pentru ca era sa ma ucida... E din cauza acelei dureri ingrozitoare care m-a facut sa ma indepartez. E din cauza unei amintiri pe care o urasc atat, atat de mult.