"Incrunta-ti fruntea aia, poate gasesti vreun sens"

Destul de deja-vu.

Mi-am amintit cum eram acum doi ani in urma, pe vremea asta. Ma simteam atat de prinsa si legata de maini si de picioare.. Era groaznic, nici nu puteam respira. Nu aveam cale de scapare, si cu cat ma zbateam mai tare cu atat era mai dureros.

Nu m-ar fi deranjat sa fiu atat de legata daca mi-ar fi fost bine. Dar erau momente in care efectiv as fi vrut sa scap, pentru ca numai bine nu imi era. Si atunci ma revoltam cu tot sufletul si tanjeam dupa libertate, dupa libertatea recent pierduta. Si de fiecare data faceam cate ceva pentru a incerca sa o recastig, pentru a incerca sa ma eliberez...

La fel ma simt si acum. Ca si atunci, stiam de dinainte ca sunt foarte prinsa. Dar evident ca imi placea. Insa abia in momentele de genul asta, aceasta dependenta devine ceva enervant si.. nociv.

Si simtind toate astea, mi-am amintit de cum era pe atunci.

Si de data asta, am avut acelasi impuls, aceeazi zvacnire rebela de a ma elibera.

Si mi-am adus aminte ca am incercat asta si atunci. Si ce am rezolvat? Well, am stricat mult mult mai multe, doar ca sa ma trezesc tot si tot mai prinsa. Si sa fiu si mai... sufocata de legaturi. Si sa ma adancesc tot mai rau in aceeasi nebunie. Si mai ales, tot ce am reusit a fost sa dau totul peste cap. Sa ingreunez totul de n ori. Si sa pierd tot, dar sa raman in aceeasi situatie. Sau mai rau.

Tot ce am reusit cu adevarat a fost sa distrug tot. Si dupa aia sa imi para rau.

Nu m-am lasat pana nu am facut totul praf. Ca sa ce? Ca sa *laughs* ca sa mi se arate ca oricum tot degeaba, si oricum tot aia e, si oricum e ceva beyond me care ma poate pune in c*r oricand i se scoala. Isi poate pocni degetele si sunt inapoi de unde am pornit, fara sa ma prind de unde am fost luata. That thing scared me. It was pretty much horrible. Chiar am simtit asta pe bune atunci. M-am simtit atat de mica si de neinsemnata... Ca niciodata. It was fucked up. Si...extraordinar de uimitor. Really. Lectia aia am invatat-o bine. Tocmai pentru ca incercasem atata sa scap, si tot in van.

Bai, da' imi amintesc ca eram perseverenta. Eu tot incercam sa scap si dadeam si dadeam. Claudette asta... Nu stie sa se opreasca fetita aia. Jesus. Neslefuita mai e.

So yeah... De data asta ar trebui sa incerc sa fiu ceva mai docila si mai... wise. Oricum, oricat as incerca si oricat m-as enerva si oricat m-as zbate... sunt prinsa atat de bine, si asa voi fi intotdeauna. *smiles*

In sfarsit, am invatat asta. And after all... it ain't that bad... *soft smile*

Si... banuiesc ca odata ce trece aceasta revolta, voi reveni la stadiul de "I'm so lucky to have it". Sentimentul asta e inca acolo, dar nah.. Oana. Claudette. Curcalot. D-astea.