Wednesday, May 27, 2009

Drama, istorie, Dumnezeu, crime si sex.

Dude... This is pretty f***ed up right here.... Parca dorm mai bine cand dorm doar 4 ore, si nu cat un om normal. Macar le dorm mai adanc si nu imi mai amintesc toate visele si dubioseniile. Oricum la fel de obosita sunt.. Yay.

Primul episod din sezonul 3 din The Tudors ma cam foarte dezamagise. Pana cand s-a terminat. Pt ca la sfarsit ramasesem extrem de curioasa si incantata de el. Si sezonu' 3 e diferit de primele 2 dar tot genial e. xD

Se schimba actiunea. In primele doua sezoane era vorba mai mult despre drama, femei, chestii funny, drama drama, tragedie si iar drama. Era misto, dar oricum... era entertaining, pe cand acum e mai... serios, asa. Acum sunt ridicate altfel de probleme. Nu mai e drama in centrul atentiei, ci... sa zicem fiinta umana? Si problemele ei. Si suferinta care ii e destinata. Si alte chestii misto.

Pare ca The Tudors s-a maturizat... Pana si actorii au un aer de genul asta. Tipul care il joaca pe Henric al 8-lea nu mai arata ca un pusti si are momente in care joaca si mai bine.

I like this. Ma asteptam ca sezonul 3 sa suga GRAV. Imi era teama ca va fi foarte naspa.

Even though... Devine tot si tot mai crud... Realist [that's really good for a movie / TV show / whatever] si foaaarte. crud. That's pretty fucked up...

Ma prinde foarte tare... Ma face sa simt aproape orice scena. Iubesc pana si bijuteriile femeilor de acolo.

Naspa sa fii tradator. Naspa sa... sa te gandesti la tine si la ce iti e tie bine si sa stii ca de fapt cum procedezi e gresit. Si sa te doara sufletul din cauza asta. Dar sa nu poti face nimic. Pentru ca ai o familie care te asteapta acasa. Si deci nu ii poti face sa sufere asa. Dar pentru asta trebuie sa alegi sa faci alte familii sa sufere. Eventual sa fii si acolo si sa vezi totul si sa trebuiasca sa iti musti buzele pana la sange dar sa nu arati ce ti se intampla de fapt. Sa te consideri pe tine si sa te simti si sa te vezi ca un tradator. Si sa iti fie scarba de tine si de ceea ce faci si de ce ai devenit. Sa fii atat de scarbit incat sa nici nu mai poti da inapoi. Si nu ma refer numai la Charles Brandon acum.

Si mai naspa daca faci asta, daca devii un tradator, pentru ca apoi sa fii tradat, la randul tau. Tocmai pentru ca se stie ca esti un tradator.

Ca si cum tradatorii ar merita sa fie tradati..

Ca si cum si-ar cere-o... Really, foarte des tradatorii sfarsesc fiind tradati. Pana acum consideram ca o merita. Pana acum eram chiar inversunata si convinsa ca asa trebuie sa se si intample pana la urma.

Odata cu pierderea inocentei... ajungi sa nu mai judeci unele lucruri si unele fapte ale altora. Pentru ca ajungi sa le intelegi. Pentru ca poate ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator. Sau stii ca poate vei face. Pentru ca.... ti-ai pierdut puritatea.

I hate this about myself...


Am invatat sa fac compromisuri.

Am fost pusa in situatia de a alege intre lumea mea frumoasa si utopica in care exista dreptate, si lumea reala. Si am vrut, vreau, si sper ca voi vrea intotdeauna sa aleg [si sa mai cred in…] lumea utopica.

Nu cred sa mai fi fost pusa pana acum intr-o situatie atat de “serioasa”. Nu cred ca am mai fost pusa vreodata sa aleg intre doua lucruri atat de incredibil de importante pentru mine.

Astazi am invatat sa fac compromisuri pentru ceea ce vreau cu adevarat.

It hurt. ..E putin spus.


Oh, and... Wow... Nu stiu cum pot unii sa vada atat de multa cruzime pe lumea asta... Serios, nu stiu cum rezista.

No comments:

Post a Comment