Nu imi amintesc sa fii scris vreodata despre prietenie. Si totusi... dintotdeauna a insemnat totul pentru mine. Consideram ca prietenii sunt mai importanti decat orice altceva. Era cea mai importanta "valoare" a mea.
Well, sincer, de cand m-am indragostit, prietenia nu a mai fost atat de importanta pentru mine. Adica da, evident, dar... Gasisem ceva suficient de puternic cu care sa poata concura. Acum nu cred ca as putea alege care e mai importanta, they both are.
Bai, nu as putea spune ce e prietenia. Gen nu o pot defini. Probabil ca e la fel ca dragostea, doar ca nu simti ca vrei sa i-o tragi persoanei aleia pana lesina.
Un prieten adevarat e mereu acolo, vorba aia, si la bine si la greu, in fiecare zi, mai mult sau mai putin neconditionat [nu cred ca exista ceva 100% neconditionat pe lumea asta], pentru ca ii pasa de tine. Un prieten te va apara atunci cand e nevoie. Un prieten NU te minte. Un prieten iti va spune intotdeauna adevarul. Un prieten te va ghida intotdeauna in directia pe care o considera potrivita pentru tine. Un prieten e dispus intotdeauna sa te ajute, cu orice poate, fara sa ii para rau or smth.
I dunno, sigur sunt mai multe chestii de spus, but i just can't write about it. *scratches head*
Nu multi verifica toate chestiile astea de mai sus.. E atat de greu sa gasesti un prieten adevarat.
Cand esti copil, e foarte okay, deoarece chiar nu iti pasa prea tare ca prietenul de joaca din parc nu mai vine si a doua zi, si uiti de el.
La pubertate... Va jucati v-ati-ascunselea si va certati din nimicuri si furati flori si corcoduse.
In adolescenta... Incepe sa te doara daca Roxana / Maria / Cristina spune altora ca iti place de baiatul X, desi o rugasei sa isi tina gura. Si cred ca atunci incepi sa te prinzi ca lumea nu e atat de roz pe cat ai fi vrut si pe cat poate ca ai crezut pana atunci.
Am "schimbat" multi prieteni. Am avut "best friends" pentru ani de zile. Persoane chiar misto, care imi erau prieteni adevarati. Singurele probleme interveneau la caracter, ca ne mai bateam uneori cap in cap or something. Si probabil eram prea cu ciunga-n par ca sa fi invatat cum se lasa de la tine.
Nu am nimic sa le reprosez unora. It was.... Tot ce imi dorisem la momentul ala. Si totusi... nu i-am putut pastra pe langa mine. Si uneori imi pare rau pentru asta.
Nu stiu, maybe it just wasn't meant to be... Pur si simplu.. aveam nevoie de altceva / altcineva. Si am mai incercat sa reiau legaturile dupa aia, dar... Not the same. Chiar nu imi pot explica ce s-a intamplat.
Decat poate ca Dumnezeu nu a vrut sa am prea multi prieteni. *smiles*
Ah da cred ca stiu de ce nu am mai putut ramane langa oamenii din trecutul meu. Pentru ca nu m-ar intelege. Nici modul de viata, nici ideile, nici dorintele, nici sentimentele etc. Nu sunt lucruri prea...normale. And they're human.
Plus ca... sincer, pentru mine, multi oameni in jurul meu ar insemna batai de cap. Si deja le am pe ale mele. Si ma...pierd foarte tare in ele. Si le iau si ma iau foarte in serios. Si daca ar mai fi si altii in jurul meu, mi-ar distrage atentia, si m-ar cam deruta i guess. Plus ca m-ar enerva cand i-as vedea cat sunt de "habar nu am pe ce lume traiesc", si/sau probabil ca as incerca sa ii ajut, daca mi-ar pasa suficient. Si deci, m-as lega la cap fara sa ma doara.
De asta prefer sa fiu singura, desi e greu. Nu stiu daca imi place singuratatea, dar... asa am grija doar de mine. Si imi vad de ale mele. Si sincer, chiar consider ca am lucruri importante de facut in lumea asta. That's why i don't allow strangers beside me. Adica da, in general imi place mie sa ma complic, cam in orice situatie, dar cu lucrurile care conteaza.
Maybe that's why i don't really like (new) people. Sunt atat de derutati si prinsi in material, si multi se dau atat de destepti cand de fapt nu cunosc nici macar 20 % din cum functioneaza lumea asta si de ce. Si sunt atat de confused cu totii... Si majoritatea nu stiu ce vor de la viata asta, si sunt atat de nerecunoscatori pentru ea... Si multe multe alte motive. Pur si simplu ma enerveaza. Pentru ca prostia de orice fel ma scoate din sarite.
De asta... persoana careia ii e scris sa stea langa mine, trebuie sa fie.... mai mult decat "wow".
Ceea ce ma amuza e ca... inca mai sper (si cred) ca exista asa ceva in lumea asta mare. Asta e unul din rarele momente in care optimista din mine iese la iveala. La origini..chiar eram o optimista. Heh.
Trebuie sa fie fascinant... Pur si simplu sa ma fascineze... Vreau sa pot sa ma uit la el cu orele si sa nu ma pot satura... Si vreau sa descopar in el lucruri care sa ma lase masca si sa imi faca inima sa bata mai tare si sa ma faca sa tremur de mandrie.
Vreau sa imi fie mama, tata, frate, prieten, iubit. Vreau sa imi castige respectul. Si sa ma faca sa ma gandesc la el aproape in fiecare clipa.
Be careful what you wish for, cuz you just might get it. Recunosc, imi e frica de ce imi doresc. Dar nu pot nega.
I want love. I need it. Vreau dragoste, artificii, drama. Tragedie, pasiune si sange. Si liniste.. Vreau... povestea de basm. Calul alb and shit. Si nu doar vreau, dar am nevoie de asta. I want it with all my heart.
Vreau... sa fiu salvata.
Cine va reusi sa faca asta, cu siguranta e un super-erou.
Eu nu mai sunt in stare de asta..
..So i guess this is BUM.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment